Finalul lunii aduce cu sine ceva ce, ușor, ușor, devine tradiție în editura noastră, perspectivele și recomandările oamenilor din redacție. Mihaela Buruiană (traducătoare) ne vorbește despre noua carte a lui Sally Rooney, Luana Schidu (director editorial) ne aduce realismul magic din Pedro Páramo, Maria Petricu (redactor) recomandă Scrisori remarcabile.Război, o lectură cu impact emoțional puternic, iar Cristina Drăgulin (director editorial) a ales un volum actual și necesar, Copii anxioși. De la anxietate la reziliență.
1. Lume frumoasă, unde ești, Sally Rooney
(Mihaela Buruiană, traducătoare)
Am citit toate cele trei romane ale lui Sally Rooney și am avut bucuria să traduc două dintre ele: Oameni normali (2019) și Lume frumoasă, unde ești (2022). Temele abordate (în general, relații disfuncționale ale tinerilor cu familiile lor sau între ei, multă derută, scene de sex explicite) și stilul simplu, direct, chiar frust pe alocuri i-au adus autoarei și succes, și critici.
Cea mai recentă carte a ei păstrează parțial rețeta, dar aduce și schimbări în ceea ce privește structura și temele, motiv pentru care poate fi considerată o operă de maturitate. Recunoaștem amprenta personală a scriitoarei irlandeze: stângăcia în comunicarea dintre doi oameni, tăcerile, lucrurile nespuse, personajele singuratice, Dublinul, cuplurile posibile de care îți vine să te atașezi imediat și cărora le urmărești parcursul. În același timp, combinația dintre narațiune și eseuri (care iau forma unei serii de capitole epistolare) îi dă ocazia să-și expună părerile sau să aducă în discuție diverse aspecte: capitalismul, socialismul, politica, religia, consumerismul, frumusețea și valoarea, cu un puternic accent pe lumea literară și receptarea de către cititori.
Cred că romanul are marele merit de a putea fi citit și ca o poveste de dragoste și maturizare a celor patru protagoniști, și ca un meta-comentariu pe teme de interes mereu actuale, cu care putem fi de acord sau nu.
Mihaela Buruiană este licențiată în filologie (Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, specializarea engleză-franceză, modulul de traducători) și a tradus până în prezent peste patruzeci de cărți, din engleză și franceză: ficțiune și non-ficțiune, pentru copii și pentru oameni mari, în versuri sau în proză. La Curtea Veche Publishing au apărut în traducerea sa Oameni normali și Lume frumoasă, unde ești, ambele de Sally Rooney.
2. Pedro Páramo, Juan Rulfo
(Luana Schidu, director editorial)
Cum o fi romanul care i-a inspirat lui García Márquez Veacul de singurătate? Romanul despre care Borges spunea că e unul dintre cele mai bune texte scrise vreodată? Plin de realism magic, firește – un dans al viilor cu morții, al speranței cu disperarea, al iubirii cu cruzimea, din care nu lipsește acel fir de umor care le leagă mai mereu – în literatură și-n viață deopotrivă.
Ca să-i îndeplinească mamei sale ultima dorință, Juan Preciado pornește pe un drum prăfuit spre satul ei natal, cu gând să-și cunoască tatăl. Va începe s-o facă încă de pe drum, din poveștile personajelor întâlnite. Și din ale celor care-l primesc în sat. Primele pagini curg cât se poate de firesc, până când, treptat, totul devine difuz în aerul vălurit al vipiei și personajele se dovedesc, rând pe rând, doar umbre ale unor morți. Satul întreg nu e decât o fantomă, căci a fost de mult condamnat la pieire de furia lui Pedro Páramo însuși, la moartea singurei ființe pe care o iubise vreodată. Așa cum putea el să iubească. Fiindcă Pedro Páramo, cândva cel mai puternic om de pe aceste meleaguri, era tiranic, afemeiat și crud. Și acum e mort și el.
De îndată ce înțelegem că ne aflăm pe un tărâm al morților, naratorul se schimbă, ne întoarcem în timp și satul prinde viață, pentru a-și depăna povestea. E ca și cum, la un moment dat, fără să-ți dai seama când, s-a aprins lumina și culorile au devenit brusc mai vii. Și totuși, contururile sunt încă neclare. Iar după ce ai fost ademenit, cu pași mici, de straniu, oniric și un fel de macabru senin, ești absorbit în poveste ca-ntr-un vârtej de real și fantastic, de tragic și comic, de vieți, iubiri, amantlâcuri, suferințe, destine. Și-apoi se termină – mult, mult prea repede, și parcă nu-ți prea vine să închizi cartea, și o faci numai pentru că ești curios să vezi dacă lumea ta, lumea reală e chiar atât de limpede cum credeai. Indiferent ce constați, Pedro Páramo și consătenii săi te vor mai bântui o vreme.
Această bântuire n-ar fi posibilă însă fără tălmăcirea sclipitoare a uneia dintre cele mai bune traducătoare din spaniolă pe care le avem. Ileana Scipione surprinde tonul, atmosfera, limbajul personajelor cu un firesc uimitor, îngăduindu-ne să uităm că nu citim cartea în limba lui Rulfo. E și aici un pic de magie.
3. Scrisori remarcabile. Război, selecție de Shaun Usher
(Maria Petricu, redactor)
Pentru pace. Cu aceste cuvinte – de încurajare, de liniștire, de speranță?! – se deschide selecția realizată de Shaun Usher, Scrisori remarcabile. Război. Volumul reunește treizeci de scrisori, de la oameni din toate păturile sociale, de renume ori mai puțin cunoscuți, dar care în final trădează aceleași sentimente față de cei dragi, față de viață, moarte și patria lor, față de cauze comune și față de cei cu degetul pe trăgaci, care se întâmplă să fie în fața lor.
Pe aceștia din urmă trebuie oare să-i urâm?
În contextul actual, scrisorile propuse de Shaun Usher deschid o portiță către realitatea zguduitoare pe care mulți oameni o trăiesc aievea – și nu mă refer aici doar la războiul izbucnit recent la porțile Europei. Textele nu sunt departe de a ne descrie propriile credințe, speranțe, pierderi, temeri și frământări. Am crede că scrisorile de acum câteva decenii ori chiar secole nu fac decât să documenteze istoria din spatele cărților de istorie. Că sunt realități peste care s-a pus praful, pentru ca aceea pe care o trăim noi astăzi să facă cinste sacrificiilor trecute. Dar aflăm că războiul, atunci și acum, nu lasă loc de speranță, ne unește în fața suferinței comune (indiferent de gen, culoarea pielii, naționalitate), că înseamnă cruzime, că ne cheamă la datorie. Și ajungem să ne dorim lucrurile banale ale vieții cotidiene, care promit siguranța zilei de mâine, în schimbul celor ieșite din comun, dar care aduc incertitudinea și mizeria morții.
Pe cât de ușor ar putea părea să răsfoim treizeci de scrisori, pe atât de apăsătoare este în realitate lectura lor. Ele sunt de găsit și în format audio (lettersofnote.com sau letterslive.com), artiști bine-cunoscuți dând glas acestor rânduri cu adevărat remarcabile.
Maria Petricu este licențiată în filologie și are un master de studii literare la Facultatea de Litere, Universitatea din București. În prezent urmează cursurile Școlii Doctorale din cadrul aceleiași instituții și lucrează la elaborarea tezei de doctorat, pe tema prozei autobiografice feminine de după 1945. Este redactor de carte, îi plac poveștile și realitatea poveștilor, iar la începutul anului 2022 a fondat revista literară Planeta Babel, ajunsă la al șaselea număr.
4. Copii anxioși. De la anxietate la reziliență, Michael Grose și Dr. Jodi Richardson
(Cristina Drăgulin, director editorial)
Anxietatea nu este o stare anormală. Dimpotrivă, e una dintre stările afective firești, care ne ajută să ne apărăm de factori externi posibil vătămători, de persoane toxice, de situații periculoase. Și atunci, de ce vorbim astăzi despre o pandemie de anxietate, mai ales în rândul copiilor și adolescenților? Pentru că anxietatea poate deveni periculoasă dacă este trăită permanent (sau aproape permanent), în orice context, în relații cu alți oameni sau în momente în care nu avem niciun motiv să fim îngrijorați și agitați.
Așadar, cum își pot da seama părinții când e normal ca micuții lor să fie anxioși și când devine anxietatea o tulburare emoțională? Ce simptome fizice și psihice îi sunt asociate? Când pot interveni adulții înșiși și când e cazul să apeleze la un specialist în domeniul sănătății mintale? Ce pot face ca să prevină anxietatea? Ce să facă dacă sunt ei înșiși anxioși și nu știu cum să-i învețe pe copii să evite această stare? Ce metode le pot fi de ajutor atât părinților, cât și profesorilor pentru a-i ajuta pe copii să înțeleagă ce este anxietatea și să o controleze? Nu putem alunga definitiv anxietatea din viața noastră. E ca și când am vrea să renunțăm la iubire, sau la frică, sau la tristețe. Însă o putem stăpâni, în așa fel încât să ne trăim viața împliniți și fericiți.
Este esențial ca noi, în calitate de adulți, să învățăm să o facem, pentru că numai așa îi putem îndruma și pe cei mici. E nevoie doar de un ghid. Michael Grose și Dr. Jodi Richardson l-au scris și vă așteaptă să-l descoperiți. Mai mult, vă invită să-l aplicați în viața de zi cu zi. Căci ei înșiși, dincolo de activitatea profesională, sunt părinți care s-au luptat la un moment dat cu anxietatea.
Cristina Drăgulin este director editorial la Curtea Veche Publishing. A făcut primii pași în lumea cărților ca traducător, apoi a devenit redactor și editor. Dincolo de universul cuvintelor și ideilor, iubește oamenii și încearcă să descopere mereu resursele unice și nebănuite ale fiecăruia. De aceea, a ales să fie și psiholog.
5. Janis și penele magice, text de Cristiana Petre, ilustrații de Andra Badea
(Anca-Maria Pănoiu, redactor-șef)
După Jimi și Fenderică, seria cărticelelor despre marii rockeri pe înțelesul celor mici continuă cu Janis Joplin. Îi știm vocea profundă și guturală din hituri precum Summertime, Cry Baby și Me and Bobby McGee, dar câți dintre noi s-au gândit că a fost odată o fetiță pe care prietenii o strigau Pearl, cu haine colorate, păr un pic cam ciufulit și căreia îi plăcea să meargă desculță? Ei bine, fetița asta se înțelegea cel mai bine cu o autoharpă primită în dar de la bunica ei, cu ajutorul căreia transforma în cântece ideile muzicale care îi dădeau târcoale cât era ziua de lungă. Iar în ciuda talentului ei ieșit din comun, era foarte sensibilă la șușotelile colegilor răutăcioși și, pe deasupra, extraordinar de timidă. Oare a reușit să își depășească emoțiile, ca să poată urca pe scena mult așteptatului Festival de la Monterey?
Iată un minunat trigger pentru imaginație dacă îți place rockul și ai prin preajmă un lipicios cu care vrei să te distrezi pe cinste! La granița dintre realitatea biografică și fantezia copilărească, Cristiana Petre scrie o nouă poveste amuzantă și sensibilă, din care cei mici vor afla una-alta despre un nume mare din istoria rockului clasic și se vor distra de minune cu jocurile și activitățile propuse la finalul cărții. Unde mai pui că vine la pachet și cu un poster cool, cu două fețe! De asemenea, cărticica este minunat ilustrată de Andra Badea, cu personaje dolofane și colorate – mie, una, când o deschid, mi se pare că tocmai am desfăcut o pungă cu cele mai delicioase caramele fructate.
Iar tovarăși de drum ne sunt cei de la Rock FM. Căci nu, călătoria Tiny Rockers nu se oprește aici. Șșș!, nu spun cu cine va continua, dar un lucru e clar: The Show Must Go On. Din toamnă.