Începem anul tot împreună, cu un top 3 al celor mai proaspete apariții la Curtea Veche Publishing, din perspectiva redactorului-șef Anca-Maria Pănoiu, plus o recomandare de la redactorul Bianca Vlad. Iată primul top 3+1 din 2022, să dăm, deci, startul la lectură în noul an!
1. Evoluția sinelui. O psihologie a noului mileniu, Mihály Csíkszentmihályi
Numele lui Mihály Csíkszentmihályi, reputat psiholog american de origine maghiară recent plecat dintre noi, este indisolubil legat de conceptul de flux – acea stare mintală de concentrare intensă care conduce la productivitate și creativitate. Fluxul este ceea ce experimentează jazzmanul în încleștarea unei improvizații; balerina, în desprinderea de la sol, în punctul cel mai înalt al piruetei perfecte; bucătarul, când potrivește gusturile și adaugă încă un condiment, care nu era în rețetă; chirurgul, când intervine cu artă și știință, restabilind desăvârșirea organismului uman; matematicianul, când găsește în sfârșit soluția în frumusețea austeră a cifrelor și a semnelor; compozitorul, când schimbă cursul simfoniei prin posibilitățile nebănuite ale unei șaisprezecimi; șahistul, în clipa de dinainte de a da mat; alergătorul, când durerea din mușchi devine plăcere; sau fiecare dintre noi atunci când, prinși în miezul lecturii, uităm să coborâm din autobuz.
După ani în care a studiat această stare în nenumăratele ei forme, încercând să măsoare inefabilul, Csíkszentmihályi a devenit preocupat de condițiile naturale, socio-culturale, economice și interioare în care umanitatea ar putea nu doar să o atingă sporadic, ci să o și transforme în normalitate. A găsit premisele în psihologia evoluționistă, și-a construit teoria în jurul unor concepte precum genele, memele, sinele ori societatea bună și a pus-o în mișcare prin speranța care țâșnește din diferența ireductibilă dintre om și animal: transcendența. Așa s-a născut Evoluția sinelui, o carte care, deși scrisă în 1993, ne vorbește cât se poate de actual despre ceea ce am fost, despre ceea ce suntem și, mai ales, despre ceea ce am putea deveni.
Încă ceva: Mihály Csíkszentmihályi și-a dedicat o bună parte din carieră studiului fericirii.
***
Traducerea din engleză a cărții este semnată de Irina Dinescu, specialistă în opera lui Mihály Csíkszentmihályi, iar spirala de pe copertă – avatar al spiralei în care suntem prinși cu toții – este creația lui Gabi Toma.
2. Drumul Rusiei. Ambasador la Moscova, Rüdiger von Fritsch
„Și ce veți face la pensie, domnule ambasador? Veți scrie o carte?“ Asta l-a întrebat Vladimir Putin pe Rüdiger von Fritsch spre sfârșitul cinei de adio care marca încheierea mandatului său de ambasador al Germaniei la Moscova, într-o discuție care fusese deschisă în contradictoriu, dar escaladase întru câtva familiar.
Rüdiger von Fritsch și-a preluat mandatul în 2014, la cinci zile după anexarea Crimeii de către Rusia. Au urmat cinci ani de dans pe sârmă, în care și-a găsit echilibrul orientându-se în funcție de cele două extreme care îi repugnă total: tendința de a demoniza ireductibil și nediferențiat acțiunea politică rusească și aceea de a-i ierta orice grosolănie. Anii petrecuți la Moscova nu au fost lipsiți de evenimente violente, în funcție de care se scrie istoria contemporană a Europei, nici de interacțiuni dificile cu reprezentanții puterii de la Kremlin. Însă fiecare dintre ele nu a făcut decât să îi întărească și mai mult crezul că menirea unui ambasador este aceea de a construi punți, într-o încercare nu de a cădea de acord, ci de a înțelege perspectiva Celuilalt. Dar ce faci atunci când ești chemat să reconstruiești punți din fărâme într-o țară mândră și distantă, o „țară care nu face nici cel mai mic efort pentru a fi înțeleasă“? Rüdiger von Fritsch, nedespărțit de Huberta, partenera sa de viață și diplomație, a ales calea umană: și-a amintit de mama sa, germană baltică, de piroștile și de samovarul pe care le pregătea în copilăria lui de sărbători; a vizitat universități, biblioteci, dar și piețe; a stat de vorbă cu vânzătoarea de flori de la colțul străzii, care s-a dovedit a fi profesoară universitară; i-a citit pe Sorokin, pe Țvetaeva și pe Iahina; într-o seară dedicată fotbalului rusesc le-a vorbit celor de față despre fascinația lui de adolescent față de Lev Iașin, portarul avangardist al naționalei supranumit „rusul zburător“, iar din primul rând i-a zâmbit, emoționată, o femeie în vârstă – văduva lui Iașin. Nimic din toate acestea nu a fost menit să spele nici regimul sovietic, nici, mai încoace, acțiuni precum doborârea avionului MH17. Dar au avut un rol esențial: acela de a hrăni dialogul, cu o conștiință acută a faptului că el este suspendat atunci când fiecare se așază confortabil în propriul adevăr.
Da, la pensie, domnul ambasador a scris o carte. Un reportaj animat, incisiv și fermecător al unui „observator implicat“, așa cum autorul singur recunoaște că este. Și o dare de seamă pentru cinci ani dificili, dar puși sub semnul convingerii că dialogul este cu atât mai necesar cu cât o situație devine mai complicată.
***
Alexandrina Panaite-Cserkesz a tradus cartea din limba germană, iar pe copertă, Gabi Toma a sugerat minimalist că în Roșul implacabil s-ar putea deschide totuși o geană de lumină.
3. Trei minute de filozofie, Fabrice Midal
Scrisul lui Fabrice Midal e vindecător în cele mai neașteptate moduri dacă ar fi să îl judecăm doar după titlurile lui cu îndemnuri aproape punk sau după copertele în culori electrice. Dar ceea ce se află dincolo de ele are calitățile terapeutice ale blândeții și puterea de a-l atinge pe grăbitul și tracasatul om contemporan în locurile cele mai ascunse, pătrunzând până în firide ale spiritului pe care poate că unii dintre noi am și uitat să ni le mai cercetăm. După Cum să ți se rupă à la française și Scapă-ți pielea! Devino narcisist, profuʼ de meditație occidentală cu sacou galben, ochelari rotunzi și buburuză pe copertă revine pe rafturile librăriilor românești cu un nou îndemn provocator pentru cititorul prins în cursa nebună a zilelor noastre: ne putem vindeca prin filozofie. Și nu oricum, ci în trei minute pe ceas. Cu alte cuvinte, nu citind cu creionul în mână și dicționarul alături tomuri la care cei mai mulți dintre noi poate că nu vom ajunge niciodată (deși… laudă celor care ajung!), ci îmbrățișând, cu simplitate, un anumit tip de gândire filozofică în stare să ne întoarcă preț de câteva pagini spre sursa omenescului din noi înșine.
Volumul Trei minute de filozofie a luat naștere dintr-o emisiune pe care Fabrice Midal a susținut-o în vara lui 2019 pe postul de radio France Culture și este o selecție savuroasă de frânturi din textele unor scriitori, artiști, filozofi și intelectuali de pretutindeni, comentate de autor cu obrăznicia și curajul de a ne arăta că putem gândi și altfel. În paginile lui, nume altminteri impunătoare, prezente în marile biblioteci și muzee ale lumii, își descoperă fațetele cele mai fragile ale sufletului și, tocmai de aceea, puternice: descoperim copilul din Emil Cioran, îndemnul la greșeală al lui Samuel Beckett și pe cel la imperfecțiune al lui George Orwell, borcanul de dulceață al lui Nietzsche, zațul de pe fundul ceștii de cafea a lui Gertrude Stein și tubul de roșu al lui Picasso, prostia după Gustave Flaubert și lumina care îl însoțește pe cel care coboară în Infern în viziunea lui Kierkegaard. Fiecare dintre texte, nu mai lung de trei pagini, ne smulge din tocirea cotidiană, lăsând în urmă o dâră de bine și gustul aromat al lui „Da!“, printre toate „Nu“-urile pe care ne-am obișnuit să ni le spunem zi de zi.
***
Cuvintele blânde și curajoase, potrivite pentru a prinde în limba română esența discursului lui Fabrice Midal, au fost găsite și de această dată de Ioana Manolache. Iar pe copertă, după gărgărițe și narcise, s-a jucat de-a ceasurile Dora Marian.
O sarcină mai ușoară. De ce cunoștințele tradiționale sunt eronate și ce trebuie să știi neapărat, Emily Oster
Ce înseamnă să devii mamă în secolul vitezei?
Ne spune Emily Oster, genul de femeie modernă care îmbină cu brio latura de profesor universitar cu aceea de soție și mamă. E o reputată economistă, dar are și intuiție, umor, plus că îi plac vinul și cafeaua. Ce mai! – are lipici și pe mine m-a convins. Drumul aventuros al celor nouă luni de sarcină este ca o cărare întortocheată (în genul lui Bilbo Baggins prin Codrul Întunecat în Hobbitul). Din când în când trebuie să mai consulți „harta“ de teamă că te-ai putea rătăci, iar opiniile medicilor nu sunt câtuși de puțin simple ori unanime ci, mai degrabă, complexe și diverse. Întâmplarea face că, la momentul la care m-am ocupat de redactarea acestei cărți, eram însărcinată în ultimul trimestru. Deci trecusem deja prin furcile caudine ale emoțiilor primei sarcini. Citind O sarcină mai ușoară cu ochiul redactorului, dar puțin și cu cel al viitoarei mame, m-am regăsit perfect în paginile cărții, ba am și zâmbit de câteva ori. Mi-am confirmat unele informații, dar bineînțeles că am mai aflat cu surprindere și câte ceva în plus.
Până la urmă, a fi însărcinată în timpurile noastre e despre cum te adaptezi la informații (poate) complet noi și, mai ales, despre cum ajungi să deprinzi talentul de a le da coerență și de a lua, în final, cele mai bune decizii pentru tine și copilul tău. Iar cartea lui Emily Oster se dovedește un ajutor de nădejde pe acest drum.
Bianca Vlad este masterandă în cadrul Departamentului de Relații Internaționale și Studii Europene de la SNSPA și, din februarie 2021, redactor de carte la Curtea Veche Publishing. Cele două cuvinte care o caracterizează sunt „comunicare“ și „creativitate“. Îi plac dansul, frazele scurte cu înțelesuri multiple, puzzle-urile, sunetul picăturilor de ploaie și mătasea indiană. Instrumentul ei muzical preferat e pianul, iar filozoful preferat, Platon. Cititul a devenit parte din ea odată cu descoperirea miturilor elene și egiptene.
Iar de două luni încoace este și mămică. 😊