Acum citești
Recomandări de la oamenii din spatele cărților

Recomandări de la oamenii din spatele cărților

Ne sunt tare dragi cărțile pe care le publicăm și am vrea să le aducem pe toate cât mai aproape de voi. Dar cum teancul de pe noptieră creeește și tot crește, uneori trebuie să alegem. Iar pentru că în spatele brandului Curtea Veche Publishing stau oameni în carne și oase, cu gusturi de lectură proprii și îndrăgostiri de cărți pe măsură, i-am rugat să ne facă în fiecare lună câteva recomandări. Iată-le!

1. Corabia copiilor, Mario Vargas Llosa

La puțină vreme de la acordarea Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2021, ne amintim de Mario Vargas Llosa, care în 2010 primea cea mai prestigioasă distincție literară din lume, „pentru cartografierea pe care o face structurilor puterii și pentru imaginile pline de forță ale rezistenței, revoltei și victoriei individuale“. Parcă e cam greu să ni-l imaginăm pe acest titan al literaturii universale în ipostaza ceva mai jucăușă, de autor de cărți pentru copii – nu-i așa? Dar lui nu i-a fost deloc greu să intre în joc: în 2014, a răspuns la provocarea lui Alessandro Baricco, creatorul seriei de repovestiri „Save the Story“ (vezi aici pe curteaveche.ro), și a scris El barco de los niños, o reinterpretare pentru copii a cărții clasice a lui Marcel Schwob, La Cruzada de los Niños. A ieșit o poveste deopotrivă gravă și copilăroasă, despre prietenia mai puțin obișnuită dintre un băiețel pe nume Fonchito și misteriosul bătrânel pe care îl întâlnește în fiecare zi, în drum spre școală, pe banca de pe țărmul mării, și care pare să ducă în spate o poveste uimitoare, veche de sute și sute de ani… Pe jumătate bunic, pe jumătate Șeherezadă, bătrânelul îi va trezi curiozitatea lui Fonchito cu istorisirea lui ciudată și, din tăceri mai mult decât din cuvinte, îi va oferi câteva lecții prețioase despre credință, tenacitate și loialitate.

***

Pentru această cărticică, scrisă în original în spaniolă, Raluca Davicenco a găsit cuvintele potrivite în limba română. Iar Gabi Toma a visat-o în culori, pagină cu pagină.

2. Mai am câteva certitudini, Jacques Salomé

Jacques Salomé este unul dintre autorii clasici din portofoliul Curtea Veche Publishing. Astăzi, la 86 de ani, a pășit într-un anotimp al vieții în care timpul nu mai are vârstă, iar cifrele curg lin spre infinit. E ceea ce transpare și din textele care alcătuiesc cea mai recentă apariție editorială în limba română pe care o semnează, Mai am câteva certitudini. În paginile ei, autorul abordează temele care l-au transformat într-unul dintre cei mai iubiți formatori din domeniul comunicării: relațiile umane sănătoase, curajul de a ne defini în raport cu semenii, fragilitatea umană, capcanele rolului de părinte și ale vieții de cuplu, pericolele vremurilor pe care le trăim. Textele păstrează simplitatea pentru care îl îndrăgim pe Jacques Salomé și felul lui aparte de a pune bunul-simț la baza rezolvării celor mai complicate situații din viața de zi cu zi, (auto)ironia, fermitatea blândă și dramul de poezie și visare care l-au consacrat. În plus, cele câteva zeci de articole din Mai am câteva certitudini par să conțină, fiecare, un miez concentrat, dintr-o esență tare care nu este altceva decât distilarea experienței profesionale de la capătul unei vieți dedicate armoniei dintre oameni.

***

Pentru această carte, cuvintele și ritmul frazelor în limba română au fost găsite de Anca-Maria Pănoiu, iar Dora Marian și-a închipuit, pe copertă, un loc luminos în care un prieten ceva mai vârstnic ne-ar da întâlnire ca să ne povestească una-alta despre ce a înțeles el din viață.

3. Gândurile Papei selectate de Caroline Pigozzi

Fără îndoială că printre calitățile care l-au făcut pe Papa Francisc unul dintre cei mai iubiți lideri religioși din întreaga lume se numără și umorul. Nu de puține ori, aparatele de fotografiat și camerele de filmat i-au imortalizat un zâmbet ghiduș în colțul gurii, care conferă un aer șăgalnic chipului blând al primului Suveran Pontif iezuit din istorie. De fapt, Papa Francisc are atâta umor, încât… s-a lăsat băgat în buzunar! Adică i-a oferit permisiunea prietenei sale Caroline Pigozzi, reporter acreditat la Vatican al revistei Paris Match, să selecteze fragmente din miile de cuvântări și interviuri și să le reunească în cartea François en poche (în traducere ad litteram, „Francisc în buzunar“), un mic dicționar de gânduri bune, spre folosul omului poate un pic cam derutat în nebuloasa lumii contemporane. În ghidul de 11 × 16 centimetri (chiar încape în buzunar!), cititorii vor găsi idei concentrate ale Papei despre cele mai diverse subiecte, de la consumerism, dependență, economie, coronavirus și Al Treilea Război Mondial, până la prietenie, educație, iubire și rugăciune. Și Papa nu se ferește absolut deloc nici de subiectele controversate… Ceea ce leagă toate aceste teme atât de diferite este spiritul universal și profund uman al Papei Francisc, care pune dragostea la temelia oricărui gând îndreptat către semeni și reușește astfel să construiască punți pentru dialog. Și asta îl transformă într-o figură îndrăgită de către credincioși și sceptici deopotrivă.

***

Gândurile Papei au fost așezate în limba română de Silvia Năstasie, iar pe copertă, zâmbetului șăgalnic al Papei i-a răspuns, cu o creație vizuală pe măsură, Dora Marian.

4. Aventurile lui Robin Hood, Roger Lancelyn Green

Poate că nu multă lume a auzit despre Roger Lancelyn Green. Dar dacă v-am spune că datorită lui există Cronicile din Narnia?! Ei? Prietenia lui cu C.S. Lewis s-a dovedit salvatoare pentru una dintre primele versiuni ale manuscrisului Leul, vrăjitoarea și dulapul, la care J.R.R. Tolkien – bun prieten și coleg de cenaclu cu amândoi, la Oxford – cam strâmbase din nas la început. Dar Lancelyn Green l-a încurajat pe autor să publice Cronicile și uite-așa, generații întregi de copii au citit și recitit îndrăgitele fantezii.

Dar în umbra marilor scriitori care i-au fost prieteni, Lancelyn Green nu s-a pierdut deloc cu firea și și-a pus în valoare talentul literar, cu nimic mai prejos decât al colegilor lui de generație. Fascinat de legendele și poveștile străvechi, și-a îndreptat atenția spre miturile diferitelor civilizații antice și spre vechile balade ale Angliei, pe care le-a transpus în versiuni pentru copii în anii 1950 și 1960. Ciclul său de repovestiri traduse la Curtea Veche Publishing cuprinde legendele despre Regele Arthur și Cavalerii Mesei Rotunde, miturile Greciei antice, legendele Egiptului antic și miturile nordice. Iar Aventurile lui Robin Hood închid seria în luna septembrie, în sunet prelung de corn care vine tocmai din pădurea Sherwood – așa cum trebuie să fie arătat ea pe la 1200 – și ne spune povești despre prietenie, noblețe, curaj, loialitate și dragoste adevărată, până la moarte și dincolo de ea. Paginile lui Lancelyn Green au ritmul și echilibrul autorilor clasici, darul conciziei și al preciziei istorice, precum și forța cuceritoare și vraja fanteziei. Și, apropo de fantezie, Lancelyn Green este biograful lui J.M. Barrie, cel care l-a închipuit pe Peter Pan.

Articol recomandat
autofictiune

***

Repovestirea Aventurilor lui Robin Hood a fost potrivită în limba română de Mirela Iacob, iar pe copertele tuturor celor cinci cărți din serie, Gabi Toma s-a jucat cu formele și culorile așa cum numai ea știe să o facă. Și să ne bucure.

5. Viscolul, Vladimir Sorokin (ediția a II-a)

E o carte pe care nu am citit-o încă, dar pe care am așezat-o printre primele pe lista mea de lectură (lungă și care crește într-un ritm mai alert decât reușesc eu să o scad). Însă când îi va veni rândul, nu am de gând să mă las agățată în mod special de faptul că este povestea unui medic de provincie care încearcă să aducă un vaccin salvator într-o comunitate în care oamenii sunt transformați în zombi de o boală misterioasă. Nici de faptul că, citind despre ea, am aflat că ar exista și un realism magic rusesc, care împrumută din mirajul viscolului și înghețului, când mie îmi era greu să îmi imaginez curentul departe de vegetația luxuriantă și de vipia Americii de Sud, de poezia amăgitoare din Macondo. Nici măcar de faptul că Vladimir Sorokin a luat cele mai importante premii literare ale Rusiei și a fost finalist, în 2013, la Man Booker Prize. Nu. Am de gând să mă las agățată – și, sper, cucerită – de toate acestea la un loc. Pentru că mor de curiozitate să văd cum un autor contemporan a cărui operă se regăsește tradusă în portofoliile celor mai importante edituri din lume a avut, în 2010, spiritul vizionar de a crea alegoria unei molime mondiale și de a o transpune într-o distopie halucinantă, plină de simboluri și referințe culturale – totul concentrat în 160 și ceva de pagini. Intuiția de cititor antrenat îmi spune că Viscolul e una dintre acele cărți la care nu te saturi să te întorci, care aduc în contemporan forța clasicilor și a căror profunzime ne îngăduie să le descoperim noi și noi înțelesuri, cu fiecare vârstă și recitire.

***

Antoaneta Olteanu a prins în cuvinte românești sensurile lui Vladimir Sorokin, iar Gabi Toma a pus flori de gheață pe coperta atât de reușită, încât… îți cam bagă frigul în oase.

Anca-Maria Pănoiu este redactor de carte, traducătoare și un om vesel. Îi plac toamna, librăriile cochete, cafeaua tare și hainele colorate, orașul văzut de pe bicicletă, uneori teatrul și alteori filmele, jazzul ascultat pe vinil și texturile vocilor transmise prin unde radio. Îi mai place să hoinărească și, în general, să se întrebe. Iar din când în când, se încumetă să scrie. Când termină de citit pentru serviciu, se apucă de cititul de drag. Dar cel mai mult și mai mult îi place să găsească ritmul potrivit și să rotunjească marginile cuvintelor atunci când invită un text dintr-o limbă într-alta.

Din ianuarie 2021 este redactor-șef la Curtea Veche Publishing.

Vezi comentariile (0)

Scrie un răspuns

Adresa ta de email nu va fi făcută publică.

mergi sus