“Căzuţi din cer” – direct cu ochii în soare

Acum un an, Ray Loriga era invitatul Editurii Curtea Veche la Bookfest. Anul acesta, ieri mai precis, a avut loc la Ceainăria Cărtureşti dezbaterea pe marginea volumului Căzuţi din cer al autorului, din păcate în absenţa acestuia. Dacă ar fi fost, ar fi participat la o discuţie interesantă despre traducerea cărţii, din perspectiva lui Florin Galiş, despre cuminţenia şi totuşi rebeliunea personajelor, observată de Cristina Rusiecki şi despre evoluţia scriiturii sale evidenţiată de Adrian Dobrescu alături de invitaţii serii.

Un roman despre tineri, pentru tineri. Aşa a fost descris pe scurt volumul dezbătut. Un roman care poate face înconjurul lumii, pentru că adolescentul care are un pistol poate fi un adolescent de oriunde, fratele şi mama sa pot fi oricare frate şi oricare mamă din lume, televiziunile sunt la fel peste tot, de aceea Căzuţi din cer spune povestea fugii de reguli transformată în fuga de sine a oricui se regăseşte în această ipostază.

Lumea spaniolă nu este prezentă în carte şi nu pune piedici în lectura volumului, dar nu acelaşi lucru se poate spune şi despre limba spaniolă în care este scris. Traducerea a fost o provocare pentru Florin Galiş, care a încercat să păstreze cât mai fidel stilul lui Loriga şi în acelaşi timp stilul cel mai potrivit pentru limbajul tinerilor. Aşa s-a ajuns la tricoul negru en coeur, nu anchior sau în V, şi la astronautul lăsat „atârnat” în spaţiu, deşi din spaniolă în română s-ar fi tradus cel mai bine în expresia „lăsat cu ochii în soare”, însă ideea ar fi devenit mult prea metaforică şi poate nepotrivită pentru contextul imaginat de Loriga.

Cu toate că este un roman accesibil, iar autorul este denumit de presa internaţională „star rock” sau „cool”, concluzia serii a fost că adjectivele astea nu-l fac mai puţin valoros, mai puţin „clasic” pentru literatura europeană. Ray Loriga a fost autodidact şi scrisul l-a învăţat citind multe cărţi, a fost inspirat de discuţii lungi în noapte, pe fundalul mai multor beri, a fost inspirat de muzică şi cinematografie şi scrie disciplinat, 8 ore pe zi, urmând ideea până la capăt, inserând întâmplări neaşteptate şi anecdote, simetrii şi simboluri fascinante.

Aşa că cine a fost prezent seara trecută la dezbatere ştie că Ray Loriga trebuie citit, iar cei care n-au fost, află acum: Căzuţi din cer e un volum dinamic, plin de dialoguri şi întâmplări care nu te lasă cu ochii în soare sau să răsufli uşurat până când nu termini de citit ultima pagină.