Ne grăbim să creștem. Ne grăbim să ajungem oameni mari, ca apoi să ne grăbim spre birou, spre programarea la medic, spre grădinița de unde trebuie să ne luăm copilul, spre stația de autobuz, spre întâlnirea cu prietenii. Mâncăm în grabă, dormim în grabă, comunicăm unii cu alții în grabă, ne bucurăm de viață în grabă. Când tragem linie, însă, habar nu avem cine mai suntem. Am ales să trăim o viață rapidă în loc de una bună. Am fost prea grăbiți să facem totul, uitând să mai fim atenți la noi – cine suntem, cum suntem, încotro ne îndreptăm și pentru ce. Ne-am lăsat la finalul listei de priorități.

Confruntându-se el însuși cu problema de a face totul rapid, făcând din viteză un drog luat zilnic, Carl Honoré a ales să spună stop! și să trăiască viața pe-ndelete, gustând din fiecare experiență fără grabă. Elogiu lentorii este îndemnul lui pentru o lume care are nevoie să înțeleagă că viața trebuie trăită fără grabă, nu în viteză, ci pe-ndelete. Este despre a nu mai încerca să fim niște căutători avizi de senzații, de emoții puternice, de trăiri intense, în speranța că doar așa ne vom putea bucura de viață.

Și pentru că lentoarea este o necesitate a lumii de azi, o lume în care burnout-ul a ajuns să fie o boală ca oricare alta, cartea lui Honoré a devenit curând după apariție un best-seller, iar autorul a fost supranumit ambasador conceptului Slow Living. Stilul echilibrat în care prezintă deopotrivă cu umor și seriozitate salvarea de la a trăi o viață grăbită, completat de experiența sa ca jurnalist, la începutul carierei, în comunități sărace din Brazilia, au făcut ca discursurile și cărțile sale să ajungă la oameni din întreaga lume. Pentru că autorul alege să vorbească aplicat, despre situații cu care s-a confruntat chiar el sau cunoștințe de-ale sale.
Mai târziu, Carl Honoré și-a dat seama că-i este frică de îmbătrânire. Astfel a apărut Bolder, o carte care, pornind de la aceeași idee a lentorii ca stil de viață, care, că vrem sau nu, ne va duce spre etapa grizonantă a vieții, ne arată că îmbătrânirea este doar o etapă, nu ultima, nu decisivă, ci una ca oricare alta. Mergând prin lume și luând interviuri unor oameni care la 70 de ani joacă jocuri video și creează aplicații, se îndrăgostesc și iubesc, fac sport și sunt campioni la ciclism sau care la 80 de ani sunt DJ în baruri din Tokyo, autorul pledează pentru acceptarea îmbătrânirii, pentru acceptarea ideii că toți vom ajunge acolo cândva și că, dacă tot este o etapă inevitabilă, cel mai bine este să se profite la maximum de ea. La fel, sub semnul lentorii.

Și pentru că teama de îmbătrânire ne poate lovi la orice vârstă, Bolder este o carte pentru toți cei care sunt deschiși să vadă și să înțeleagă că îmbătrânirea face parte din parcursul vieții și că de ea se poate profita pentru a încerca să schimbăm lumea, exact la fel cum tinerii de 20 de ani, plini de visuri și de ambiții, speră să realizeze ceva care să rămână pentru totdeauna în memoria colectivă a societății.

De ce a ajuns Carl Honoré un reputat autor și vorbitor? Cum a reușit să adune în jurul său un public de mai mult de două milioane de oameni? Pentru că autorul nu urmărește să detroneze cultul vitezei, nici să anuleze teama de îmbătrânire. Tot ceea ce-și dorește este ca el și noi să conștientizăm lucrurile aparent mărunte de care ne ciocnim în viață, precum graba de a ne mânca micul-dejun sau renunțarea de a mai iubi la 80 de ani, și care ne țin pe loc din a deveni tot ce putem noi mai bine și mai bun. Pentru a-ți trăi viața plin de curaj, sub egida lentorii, trebuie doar să îndrăznești – fă primul pas, dar lent; trăiește viața pe-ndelete.