Are cel mai citit blog personal din România* și cartea sa,”Filosofia sexului“, a devenit un fenomen editorial prin vânzările online spectaculoase. Vă propunem să trecem din online în offline și să îl cunoaștem mai bine pe Radu F. Constantinescu. Relansăm “Filosofia sexului” în Kulturhaus joi, 10 iulie, începând cu ora 20.30, printr-o discuție prietenoasă despre sentimente și relații, o sesiune de autografe și un after-party cu muzică bună unde va mixa chiar autorul.
Cea de a doua ediție din “Filosofia sexului” a apărut la o distanță de șapte ani de prima ediție (2007) și a fost disponibilă exclusiv pe site-ul editurii. Primul tiraj din această nouă ediție (publicată pe 4 iunie a.c.) s-a epuizat în doar 24 de ore de la anunțarea precomenzii, iar acum mai sunt disponibile doar câteva sute de exemplare din cel de al treilea tiraj.
Intrarea la eveniment este liberă și volumul va fi disponibil la prețul de 22 lei.
Radu F. Constantinescu a terminat Literele. Ne vom abţine de la gluma cu: „a trecut la cifre“, dar cifrele îl recomandă ca blogger: este cel mai citit „scriitor online“ din România. A câştigat premiul Radar de Media pe 2014 pentru cel mai bun blog, situându-se într-o companie mai mult decât selectă. E copywriter pentru ProTV, trust pentru care a mai lucrat şi în divizia de ştiri. Crede că sinceritatea e forma supremă de curaj, dar asta nu include un limbaj brutal. Îi place viaţa şi încearcă să trăiască mai multe. E DJ din secolul trecut şi asta se vede în tot ce scrie. Muzica e o prezenţă constantă.
Brutalitate consumată în termeni: filosofie (cu „s“) şi sex. O pledoarie pentru optica năvalnică a contemporaneităţii? Nu, o introspecţie acidă în paharul cu absint al sensibilităţii rănite de marea ipocrizie a formulelor existenţiale prefabricate. Cine afirmă că, pentru a‑i înţelege pe orbi, trebuie să te legi la ochi? Autorul face asta. Prin legătura înflorată care îi acoperă privirea, se distinge o pată de culoare: Maria, femeie-prototip (dar nicidecum o Evă dedată la cutreierarea livezilor de meri), îi apare ca un portret desenat din amintire. Claritatea poate fi ajustată, nu şi termenul de valabilitate sau instrucţiunile de folosire. Sentimentele nu se comercializează la gura metroului şi nici nu sunt dovezi de admiraţie necondiţionată.
Dar cine spune că nu putem pătrunde, măcar în spirit, în ţesătura literară a imaginii… Închidere de diafragmă (hei, e vorba de un procedeu cinematografic, ca să fie clar!) şi, odată nodul desfăcut, Maria şi iubitul ei stau pentru o clipă, în imponderabilitate, faţă în faţă, cu ochii ţintă pe generic. Nimeni nu le-a spus până acum că, într-un poem cu virtuţi vizuale, autorul şi textul nu se contopesc într-un tot, ci se despart ca un tot. Filosofia şi sexul nu mai produc ambiguitate ca termeni, în schimb ajută la vindecarea retinei, iar orbirea de o clipă devine amintire.
Prin urmare, sexul filosofiei nu mai are de-a face doar cu feminitatea, ci el se transformă, printr-un suav proces de inflorescenţă a tipologiilor, într-o filosofie a sexului – virtualitatea imaginii capătă brusc identitatea textului şi nimic din ceea ce e omenesc nu ne mai este străin.
* cf trafic.ro.