În continuare aveți o recenzie a volumului „Prieten drag, tovarăș al răposatului” de Andrei Kurkov, publicat în 2012 la Curtea Veche Publishing în traducerea Antoanetei Olteanu. Recenzia îi aparține lui Cătălin Sturza şi a fost preluată de pe site-ul Ziare.com.

Când spui Ucraina, spui racket, şi când spui racket, spui Ucraina. Andrei Kurkov ia chestia asta de bună şi ne propune o nouă poveste cu rackeţi în decorul gri al societăţii postsovietice.

Dacă, pentru occidentali – şi probabil şi pentru ucraineni – Kievul e oraşul mafiei, unde crimă a devenit o meserie aproape onorabilă, foarte bine, pare a spune Kurkov. Hai să punem în blender cuvintele-cheie – Kiev, crimă, mafie -, să adăugăm ceva thrill hollywoodian şi să vedem ce iese de aici.

Până la un punct, iese ceva destul de previzibil. Tolia e un absolvent de filologie trecut de treizeci de ani, pe cât de deprimat, pe atât de loser. Problemă lui Tolia e că trăieşte în Kiev, că n-are bani nici să treacă stradă şi că nu-i place să facă nimic. Are o soție cu care împarte o garsonieră strâmtă, dar problemă se va rezolva repede, prin amant şi abandon, pentru că nicio femeie nu va rămâne mult timp alături de un asemenea loser.

Tot ce-i rămâne personajului nostru e o pasiune – pentru cafea, băută prin cafenele obscure -, şi, cumva, găseşte tot timpul bani să-şi cumpere una, două, trei ceşti de cafea. E drept că nici oportunităţile nu prea bat la uşa lui Tolia, însă aşa un loser mai rar întâlneşti, chiar şi în literatura postcomunistă din Est.

Tolia pare a fi de acord cu această constatare şi decide să nu mai facă umbră pământului degeaba. Însă bărbatul nostru, la 30 de ani, mai e şi orgolios, şi nu vrea să plece de pe lume aşa, anonim. Se uită în jur să vadă cum se remarcă, în oraşul sărac, dar plin de afaceri prospere, oamenii importanţi. Şi constată că oamenii importanţi se remarcă în special într-un anumit fel, specific societăţii ucrainene: sunt asasinaţi de criminali plătiţi.

Imagine din filmul A friend of the deceased, ecranizarea din 1997 a romanului lui Andrei Kurkov
Sursă foto: V. Krishtofovich

Iar aici intervine Andrei Kurkov, care trişează pe faţă. Dacă eşti unul că Tolia, a reuşi să te sinucizi cu mâna unui asasin plătit – fireşte, chiar de tine – e deja o realizare prea mare. Dar, dintr-un motiv greu de priceput, lui Kurkov pare să-i placă mai mult decât e cazul de acest intelectual patetic. Nu numai că-i pune la dispoziţie un asasin a-ntâia, bărbat responsabil şi tată de familie, dar îi oferă şi o plească din cer, sub formă unui “job” – sperjur la un procesul de divorţ al unui mafiot, patron al unui lanţ de magazine.

Povestea presărată cu umor negru e uşor absurdă, însă, încet, îşi impune o logică a ei. Mecanismele mafiei se mişcă în jurul lui Tolia, lovind în cei mari – inclusiv în mafiotul cu magazinele. Tolia este prea mic şi, în ciuda încercării sale disperate de a se face remarcat, măcar în momentul morţii, rămâne o cantitate neglijabilă.

Nimeni – nici mafia, nici presă care scrie, cu nesaţ, despre conflictele din sânul mafiei – nu se împiedica de el, pentru că, pur şi simplu, acest intelectual este invizibil. La fel că şoricelul legat la ochi din desenele animate, Tolia pare să reuşească să scape neatins de rotiţele ucigaşe care se învârt în jurul lui. Personajul se va alege cu o spaimă teribilă – care îi va vindecă depresia – şi cu o învăţătură: nu trebuie să încerci să pări important.

Poţi să fii fericit şi într-o pubelă de gunoi, pare a spune Andrei Kurkov. Dacă ştii să recontextualizezi fericirea. Povestea cu mafioţi e spectaculoasă, însă are un aer voit artificial. Ok, poţi să stai cu sufletul la gura şi pentru unul că Tolia, aşa cum ţii cu şoricelul care trece printre rotiţele ucigaşe. Însă îţi dai seamă că vei rămâne, la sfârşit, mai mult decât cu o intrigă poliţistă, din care Tolia poate că va reuşi să scape sau poate că nu.

Kievul cenuşiu, unde magazinele sar în aer în plină zi, te va urmări – da, asta trebuie să fie unul dintre cele mai rele locuri din fostul lagăr comunist. Însă, oricât de rău ar fi locul, ne face cu ochiul Kurkov, îi poţi supravieţui, dacă înveţi să te detaşezi de mirajele lui.

Lecţia lui Tolia e, până la un punct, una zen: că să dobândeşti fericirea, trebuie întâi să fugi, să te desprinzi din mediul tău; apoi să înveţi să nu-ţi doreşti nimic. Dar asta nu e suficient: trebuie, în sfârşit, să arăţi că poţi să fii om, să fii un om moral, făcând ceva care pentru toţi ceilalţi ar trece drept o nebunie.

Şi această e o nouă şansă pe care i-o acordă Kurkov personajului sau. Fără un astfel de gest, drumul s-ar termină cu sinuciderea sau cu moartea inevitabilă. Pe de altă parte, un astfel de gest te-ar putea salva, la fel de bine, în Kiev, la Bucuresti sau la New York. Că să aflaţi reţeta completă a fericirii, nu rămâne decât să trăiţi, cu sufletul la gura, aventurile lui Tolia din acest mic şi foarte intens roman al celui mai cunoscut scriitor ucrainean contemporan, Andrei Kurkov.

Sursă foto