Mandalele sunt diagrame cosmice, alcătuite din forme geometrice concentrice, ce au o semnificație spirituală și rituală în multe religii ale lumii, printre care budism și hinduism. Termenul este de origine sanscrită și înseamnă „cerc”.

Mandalele joacă un rol multiplu – sunt instrumente pedagogice, dar şi simboluri folosite în meditaţie şi transă.

Forma de bază a mandalei se caracterizează prin echilibru radial, fiind un pătrat cu patru porţi în forma literei T, înscris într-un cerc, cu un simbol central.

Mandalele sunt organizate pe diferite niveluri vizuale şi conţin trei straturi de semnificaţie, unul exterior, observat la suprafaţă; unul interior, sinonim cu intenţia şi semnificaţia acordate de creatorul mandalei, exprimate prin culori dominante, contraste, numere, forme geometrice; şi unul ascuns sau necunoscut, care nu este ştiut la momentul lucrului pe mandala. De aceea, se recomandă ca după finalizare, aceasta să fie contemplată un timp pentru a descifra sensul tainic.

Pentru psihanalistul Carl Gustav Jung, mandalele sunt o reprezentare a eului nostru inconştient, şi pot juca un rol important în procesul de întregire a sinelui.

În ramura Budismului tibetan, Vajrayana, mandalele au fost dezvoltate prin intermediul picturilor în nisip realizate de călugări. Crearea unei mandale în nisip necesită multe ore pentru a fi finalizată, fiecare simbol fiind reprodus cu minuțiozitate. După ce termină, călugării se adună într-o ceremonie plină de culoare, cântând pe tonuri adânci în timp ce adună nisipul folosit la crearea mandalei într-un vas. Nisipul multicolor este apoi aruncat în apă drept binecuvântare. Această acţiune simbolizează, printre altele, ciclul vieţii. În continuare aveţi un filmuleţ în care este înregistrat întregul proces.

http://www.youtube.com/watch?v=PSLU9PiXgRk

Acesta este primul din cele trei albume dedicate mandalelor tibetane ce vor apărea la Curtea Veche Publishing, pe care îl puteți găsi aici. Iar mai multe despre volum puteți citi aici.