Drumul către tine însuţi – M. Scott Peck

CAPITOLUL 1 – Disciplina – Probleme şi dureri

 

Viaţa e dificilă.

Acesta este un mare adevăr, unul dintre cele mai mari Adevăruri. Primul dintre „Cele Patru Nobile Adevăruri“ pe care le-a predat Buddha spune că „viaţa este suferinţă“

Este un mare adevăr, pentru că, odată ce ne dăm seama de el, îl transcendem. Odată ce ştim cu adevărat că viaţa e dificilă — odată ce cu adevărat am înţeles şi am acceptat acest fapt — viaţa nu mai e dificilă. Pentru că odată acceptat, faptul că viaţa e dificilă nu mai contează.

Multă lume nu vede pe de-a-ntregul adevărul faptului că viaţa e dificilă. În schimb, oamenii se plâng mai mult sau mai puţin zgomotos sau subtil de enormitatea problemelor lor, a greutăţilor şi dificultăţilor lor, de parcă viaţa ar fi în general uşoară sau ar trebui să fie uşoară. Ei îşi exprimă zgomotos sau subtil convingerea că dificultăţile lor reprezintă un tip unic de năpastă, care n-ar trebui să existe, şi că ele au căzut anume pe capul lor, al familiei lor, al tribului, clasei, naţiunii, rasei lor sau chiar al speciei şi nu pe al altora. Cunosc bine acest fel de a te văita, pentru că şi eu i-am plătit tributul. Viaţa înseamnă o serie de probleme. Vrem să suspinăm din cauza lor sau vrem să le rezolvăm? Vrem să-i învăţăm şi pe copiii noştri să le rezolve?

Disciplina reprezintă setul fundamental de instrumente cerut pentru a soluţiona problema vieţii. Fără disciplină nu putem soluţiona nimic. Printr-o disciplină parţială putem rezolva doar unele probleme. Cu o disciplină totală putem soluţiona toate problemele.

Viaţa este dificilă pentru că procesul de a te confrunta cu probleme şi de a le soluţiona este unul dureros. Problemele, în funcţie de natura lor, deşteaptă în noi frustrare, mâhnire, tristeţe, singurătate, vină, regret, mânie, frică, anxietate, chin sau disperare. Acestea sunt sentimente inconfortabile, deseori foarte inconfortabile, la fel de dureroase ca o durere fizică, egalând uneori cele mai rele dureri fizice. Într-adevăr, acest lucru se întâmplă din cauza durerii pe care o simţim atunci când evenimentele sau conflictele pe care le trăim se transformă în probleme. şi pentru că viaţa posedă o serie nesfârşită de probleme, ea este totdeauna dificilă şi plină de durere — ca şi de bucurie, de altfel.

Totuşi, abia în acest întreg proces de confruntare cu problemele şi de soluţionare a lor viaţa îşi găseşte sensul. Problemele sunt tăietura ce face distincţia între succes şi eşec. Ele ne provoacă curajul şi înţelepciunea; într-adevăr, problemele sunt cele ce creează curajul şi înţelepciunea. Din cauza problemelor pe care le avem, creştem din punct de vedere mental şi spiritual. Când dorim să încurajăm dezvoltarea spiritului uman, noi provocăm şi încurajăm capacitatea umană de a soluţiona probleme, exact aşa cum în mod deliberat le dăm copiilor la şcoală probleme de rezolvat. Prin durerea pe care o suferim rezolvând şi confruntându-ne cu probleme — învăţăm. Aşa cum spunea Benjamin Franklin: „Lucrurile care dor instruiesc.“ Din acest motiv, oamenii înţelepţi învaţă să nu se teamă de probleme, ci să le spună bun venit şi astfel să spună bun venit durerii aduse de probleme.