Debutul scriitoarei Adina Rosetti s-a bucurat de o primire foarte bună, atât din partea publicului, cât şi din partea criticilor literari. Despre volumul Deadline, Răzvan Petrescu  nu a ezitat să îşi exprime părerea: “Este unul dintre cele mai bune romane de debut din ultimii 20 de ani. Şi nu numai de debut.”

Adina Rosetti s-a întors de puţin timp de la Berlin, unde a participat la Ficțiunea pROvocării – Noaptea prozei tinere româneşti, eveniment organizat cu sprijinul Institutului Cultural Român la Berlin. De aceea, şi noi la rândul nostru, am provocat-o la un interviu în care să ne povestească, în stilul cald care îi este caracteristic, depre călătoria pe care tocmai ce a încheiat-o şi despre experienţa pe care a dobândit-o în urma participării la numeroase târguri de carte din străinătate. Momentul este cu atât mai potrivit cu, cât şi în România tocmai s-a încheiat Târgul de carte Gaudeamus (Romexpo Bucureşti, 23-27 noiembrie 2011).

Înainte de a începe, menţionăm târgurile de carte la care autoarea a participat cu volumul Deadline. Seria de evenimente la care Adina Rosseti a participat a fost susţinută de Institutul Cultural Român.

17-20 martie, Târgul Internațional de Carte de la Leipzig – lectură la târg și lectură în cadrul evenimentului „Der Balkan Rockt”

19-22 aprilie, participare la European First Novel Festival în cadrul Târgului Internațional de Carte de la Budapesta

12-16 mai, Salonul Internațional de Carte de la Torino – lectură la standul României

10-13 noiembrie, festivalul literar „C’era una donna”, Perugia

25 noiembrie, Ficțiunea pROvocării – Noaptea prozei tinere românești, Literaturwerkstatt Berlin

Fotografie realizată de Mircea Struțeanu

  1. Tocmai te-ai întors de la Berlin, unde ai participat la „Ficțiunea pROvocării”, un eveniment dedicat prozei tinere românești. Care sunt primele impresii?

Încă simt mirosul de vin fiert cu rom și de covrigei, care plutea peste tot în oraș, pentru că în Germania Crăciunul începe înainte de luna decembrie, și toată lumea iese la plimbare seara pe străzile pline de luminițe. Mă simt, așadar, de parcă m-aș fi întors de la o mare sărbătoare, una extrem de liniștită. Apoi, mă bucur că am revăzut Berlinul, care și-a lăsat descoperite câteva dintre multele lui locuri secrete, că am aflat cam care sunt legăturile acestui oraș cu literatura română, din turul turistico-literar pus la cale de Rumänisches Kulturinstitut Berlin, și că i-am cunoscut (reîntâlnit, după caz) pe Ioana Bradea, Mitoș Micleușanu, Dragos Ghițulete, Cosmin Perța, Andrei Ruse și Răzvan Țupa cu care am împărțit două zile de hoinăreală și o seară cu multe emoții (cel puțin din partea mea).

2.       Anul acesta ai fost prezentă la mai multe târguri de carte / evenimente literare din Europa.  Ne poţi aminti câteva dintre ele, cele care te-au surprins în mod plăcut?

Cel de la Leipzig a fost și primul târg la care am participat, așa că am avut un adevărat șoc cultural văzând sute de oameni (tineri îmbrăcați fistichiu, de parcă s-ar fi aflat la o convenție Manga, mame cu câte doi bebeluși în cărucioare, studenți, pensionari, grupuri de elevi) îndreptându-se printr-un imens parc către un soi de Romexpo la puterea a 7-a unde avea loc târgul. Șocul a continuat seara, la lecturile dintr-o fostă sală de cinematograf plină până la refuz cu oameni veniți să asculte niște autori cvasi-necunoscuți din Balcani. În pauzele dintre lecturi erau proiecții și muzică live, se bea bere, se fuma (!), totul într-o atmosferă foarte relaxată și cool care cam lipsește de la evenimentele literare românești. Și pentru că nemții se pricep într-adevăr să reconvertească spații industriale în spații culturale, „Noaptea prozei tinere românești” de la Berlin s-a desfășurat într-o fostă fabrică de bere. O clădire veche cu fațadă de cărămidă roșie, perfect restaurată și transformată în centru cultural, în curtea căreia era un minunat tîrg de Crăciun cu căsuțe ca de turtă dulce, carusel cu luminițe și un înger cu aripi foarte înalte.

3.     Care ar fi diferenţele dintre târgurile organizate în România și cele din străinătate? (participanţi, organizarea evenimentului, promovare etc.)

Hmm… ar însemna să încep eterna discuție cu „la ei” și „la noi”, din care evident ieșim în inferioritate, așa că o să spun doar că târgul de la Leipzig e imens (deși, din câte am înțeles, cel de la Frankfurt e cu muuult mai mare!), cel de la Budapesta mic și prietenos, Torino e undeva pe la mijloc, dar cel mai important mi se pare faptul că își depășesc statutul strict comercial de aglomerare-de-standuri-unde-se-vând-cărți și se transformă în adevărate festivaluri literare la care se întâmplă o mulțime de evenimente, dezbateri, discuții și, ceva destul de puțin obișnuit în România, lecturi publice.

4.    La Berlin ai participat împreună cu alţi scriitori români. Cum ai simţit publicul în timpul dezbaterilor? A fost mai mult curios să cunoască reprezentanţii României sau ştiau deja volumele care urmau să fie promovate?

Nu cred că știau volumele noastre, cred că tocmai asta a fost și ideea, de a prezenta ceva nou și mai puțin promovat. Timp prea mult pentru interacțiunea cu publicul n-a fost (lecturile în română și germană, plus pauzele cu proiecții, au durat mai bine de trei ore și jumătate…), dar lucrurile au curs firesc și relaxat, au fost zâmbete, aplauze, probabil și dezamăgiri, s-a băut vin fiert și s-au schimbat păreri. Iar mie mi s-a întâmplat un lucru oarecum curios și neașteptat: românii din Germania au pufnit în râs auzind că la noi în țară se poate muri de prea multă muncă…

5.   Este dificilă promovarea literaturii române pe plan internaţional?

Cum nu mă ocup cu promovarea, mi-e greu să dau un răspuns pertinent, dar discutând cu cei care se ocupă în mod direct de treaba asta, este evident că nu-i un lucru ușor. Dar nici imposibil nu e și, dacă ne uităm puțin în urmă cu 10 ani, e clar că de atunci lucrurile au progresat enorm în direcția asta. Deci, eu zic să ne păstrăm optimismul, mai ales că săptămâna viitoare urmează Festivalul Internațional de Literatură de la București (www.filb.ro).

6.   Ţinând cont de experienţa participării la câteva evenimente internaţionale, bănuim că ai observat detalii ce au oferit succes lansărilor şi promovărilor de carte de acolo. Ce sfaturi ai avea pentru industria de carte din România?

Nu-mi permit să dau sfaturi unei chestiuni atât de abstracte precum industria de carte din România, așa că o spun doar ce și cum mi-aș dori: mi-aș dori să fie lansări mai puțin scorțoase, mai puține discursuri interminabile și mai multe lecturi ale autorilor, mi-aș dori spații publice mai prietenoase decât betoanele de la Romexpo unde, în cel mai bun caz, poți găsi afară niște grătare cu mici… Îmi amintesc de ceva ce-mi povestea Gigi Căciuleanu, motivul pentru care s-a îndrăgostit el la prima vedere de o țară mică din America de Sud. E o imagine pe care mi-a descris-o foarte viu și pe care mi-o „amintesc” de parcă aș fi văzut-o cu ochii mei: mii de oameni adunați în piața unui oraș din Chile, ascultând aproape cu religiozitate poemele citite de câțiva autori. Mi-aș dori să trăiesc un asemenea moment încărcat de realism magic. Dar nu știu dacă asta are a face cu industria de carte…