Andrei Kurkov, scriitor ucrainean, a început viaţa literară la şapte ani, când a compus o poezie despre singurătate. Singurătatea unui hamster, rămas solitar, după ce ceilalţi doi „camarazi” au murit. Ani mai târziu, Andrei Kurkov devine jurnalist şi scriitor, cu un protofoliu de 13 romane şi 5 cărţi pentru copii. Activitatea sa literară, stilul său marcat de umor negru, realităţile lumii post-sovietice şi elementele de suprarealism au făcut din scriitor un fenomen internaţional, aşa cum apare portretizat în The Guardian, sub titlul „O viaţă în cărţi” (http://www.guardian.co.uk/culture/2011/jul/29/andrey-kurkov-life-books-profile).

Printre titlurile descrise în articol apar şi Ultima iubire a preşedintelui (Curtea Veche Publishing, 2009), Legea melcului (Curtea Veche Publishing, 2007) şi Moartea pinguinului (Curtea Veche Publishing, 2006), fiecare cu povestea sa. Cel din urmă a fost volumul care l-a propulsat pe scriitor în Vest, prin firul narativ ce urmărea întâmplările lui Viktor, scriitor de necrologuri la Kiev şi animalul său de companie, pinguinul Misha, salvat dintr-o grădină zoologică închisă. În plimbările lor ajung într-o ţară în care absurdităţile regimului sovietic se confruntă cu absurdităţile crimei organizate. În operele sale, Kurkov realizează o „explorare ingenioasă a suferinţelor politice, psihologice şi emoţionale trăite de o diversitate de ucrainieni.” (The Guardian).

Articolul din publicaţia britanică povesteşte despre suferinţele proprii ale scriitorului în lumea post-sovietică în încercarea de a-şi publica romanele. Kurkov a fost nevoit să se ocupe personal de apariţia cărţilor, aşa că a făcut rost de bani de la prieteni, a cumpărat şase tone de hârtie din Kazahstan, „nici măcar nu era hârtie pentru cărţi, ci era hârtie folosită la ambalaj pentru mâncare” (Andrei Kurkov în The Guardian). A tipărit în 25 000 de exemplare o carte filosofică, The World of Mr Big Forehead, şi în 50 000 de exemplare o carte pentru copii, The Adventures of Baby Vacuum Cleaner Gosha care, atunci când nu s-au vândut, din lipsa unei modalităţi de transport, a apelat la o maşină folosită pentru servicii funerare. „Nimic din ce s-a întâmplat nu a fost uşor, dar, cum s-a şi dovedit, nici imposibil. Iar până la finalul anului, vândusem 75 000 de exemplare” (Andrei Kurkov în The Guardian).

Succesul romanelor sale a continuat cu Ultima iubire a preşedintelui, despre otrăvirea preşedintelui Ucrainei de către inamicii săi politici, lucru care s-a întâmplat şi în realitate, în 2004, la câţiva ani după apariţia cărţii, când Viktor Yushchenko a fost otrăvit într-o întâmplare bizară ce a precedat Revoluţiei Portocalii în acea ţară.

  Sursa foto:http://www.guardian.co.uk/culture/2011/jul/29/andrey-kurkov-life-books-profile

Andrei Kurkov îşi scrie romanele în rusă şi încearcă să promoveze şi alţi scriitori ucrainieni peste tot în lume, plănuind organizarea unui festival de literatură în Franţa. Îi e greu să se despartă de subiecte politice, dorindu-şi totuşi ca romanele sale să fie pe înţelesul tuturor: „Nu am vrut niciodată să scriu poveşti care să transmită doar mesaje codate despre politica din Ucraina, vreau să scriu poveşti care să-i încânte pe cititorii de pretudinteni” (Andrei Kurkov în The Guardian).