Rezumându-şi noua carte într-o singură frază, Mihaela Bilic spune că Sănătatea are gust. Ba mai mult, pentru ea cartea este doar un argument în susţinerea importanţei mâncării în viaţa noastră: „eu nu consider cartea ca fiind o carte, o consider un produs care face parte dintr-un tablou mult mai amplu şi acest tablou înseamnă abordarea mâncării.” Iar de aici ne-am dat seama că vorbim despre un domeniu mult mai larg atunci când aşteptăm ca Sănătatea are gust să ajungă în librării iar apoi în casele noastre.

Pentru acest scrut interviu, ne-am întâlnit cu Dr. Mihaela Bilic într-o după-amiază călduroasă de octombrie, după ce deja avusese o zi plină. Neobosită şi tonică, ne-a întâmpinat cu zâmbete, cu vocea calmă şi totuşi fermă a unui medic când vorbeşte despre sănătate, dar şi cu intonaţia caldă a unui prieten care oferă sfaturi. Pe aceste două voci se va „auzi” şi cartea, cu 640 de pagini şi 55 de capitole sugestive.

Povestiţi-mi pe scurt despre carte. Cum de aţi scris această carte? Cum v-a venit ideea şi care a fost procesul scrierii?

Am simţit nevoia s-o scriu pentru că e imposibil să stai de vorbă cu fiecare om în parte şi să îl înveţi bazele nutriţiei. Din experienţa mea am văzut că 80% din întrebări sau din situaţii şi experienţe se cam repetă şi atunci dorinţa mea de a explica totul fiecărui om în parte a dus la frustrarea că nu reuşeam să le transmit cât aş fi vrut. Şi atunci am văzut cartea ca un fel de rezolvare, n-aş putea eu să vă spun nici în două zile ce am scris în 600 de pagini pentru că sunt nu numai toate lucrurile pe care le ştiu, dar sunt şi explicate într-un mod care să-ţi aducă argumente. În acelaşi timp tonul este prietenesc, deci este un fel de discuţie cu mine pe care ar putea-o avea oricine. Sper ca prin intermediul cărţii să ajung în mai multe case decât în câte aş putea fi prezentă fizic, ca şi consultaţie clasică, faţă în faţă. Iar de scris, am scris-o, spre surprinderea tuturor, cu pixul pe hârtie, cursiv, fără corecturi multe, ca şi cum mi-ar fi dictat-o cineva. Pentru că e de fapt din suflet şi din ce simţeam nevoia să le transmit oamenilor, am scris-o din luna februarie 2010 până în septembrie 2010. Apoi am paginat-o, i-am pus poze, am aranjat-o şi am schimbat-o, am rescris ce mi s-a părut prea medical până în luna septembrie a anului 2011, deci un alt an. De atât a avut nevoie ca să ajungă într-o formă prietenoasă şi de pe înţelesul tuturor încât de-adevăratelea, ea nu să ajungă numai în casele oamenilor, ci să fie citită şi în final să le schimbe  măcar câteva obiceiuri greşite, deci să-şi găsească locul şi aplicaţia în viaţa de zi cu zi.

Ce efect vă aşteptaţi să aibă cartea?

Sper să le arate oamenilor că produsele simple sunt cele autentice, cu cât căutăm reţete nerealiste şi iluzorii, cu atât complicăm lucrurile, că în dorinţa noastră de a fi şi slabi şi sănătoşi am uitat să ne bucurăm de mâncare adică am hotărât cu mintea lucruri pe care ar trebui să le facem cu sufletul, să vină din interiorul nostru. Am uitat să fim naturali în relaţia cu mâncarea şi acest fel artificial şi acest război pe care l-am declanşat împotriva ei este unul nefiresc, de aici problemele legate nu numai de nutriţie, dar şi de sănătate. Aşa cum mintea poate să ne îmbolnăvească corpul, aşa şi mâncarea poate să ne fie prieten sau duşman, în funcţie de rolul pe care îl dăm noi. Deci nu numai că aş vrea ca această carte să stea deschisă în casele oamenilor, dar aş vrea, culmea, tocmai pentru faptul că a fost concepută cu capitole separate, care nu au legătură între ele, să fie deschisă de oricare membru al familiei, şi de vecini, şi de copii, şi de bunici. Toţi să găsească un sfat practic pentru viaţa de zi cu zi şi să aibă o uşoară revelaţie, fie pentru că făceau un lucru pe care îl desconsiderau sau îl credeau neimportant – să realizeze valoarea pe care acel lucru simplu o are şi cât de sănătos este – fie să descopere greşeli pe care nici măcar nu le bănuiau, astfel încât ele să fie îndreptate iar miturile alimentare distruse. Informaţia nutriţională onestă şi simplă trebuie să ajungă la oameni în mod direct, în acest moment chiar au nevoie de ea.

Care e cel mai important sfat pe care îl oferiţi prin această carte în materie de nutriţie?

Trebuie să mâncăm cât mai diversificat şi singurul lucru la care trebuie să avem grijă este măsura, cantitatea. Într-o perioadă în care alimentele sunt scoase din context, disociate, transformate radical, eu aş spune că din contră, secretul este să mâncăm alimentele asociate unele cu altele şi în cadrul aceleiaşi mese, dar şi în funcţie de sezon, în funcţie de specificul zonei. Să nu uităm de ceea ce natura face în mod firesc şi, cum se spune, fiecare lucru la timpul lui. Mâncarea trebuie să fie diversificată, de fapt aici este esenţa pentru că altfel, natura ar fi putut să pună într-un singur aliment tot ce trebuie iar noi nu ne mai băteam capul în niciun fel. Această diversitate de produse a fost creată tocmai pentru că ceva dintr-unul cu ceva din altul merg bine împreună. Chiar dacă la început este cu efort, deprindeţi obiceiul de a descoperi alimente noi, de a găti lucruri diferite, de a rupe monotonia de la masa voastră, pentru că diversitatea înseamnă sănătate. Iar echilibrul şi măsura în cantitate sunt de fapt nu numai garanţia sănătăţii, dar şi a siluetei.