Cu toţii ne amintim farmecul poveştilor citite iarna, la căldura focului sau în faţa bradului împodobit, când magia sărbătorilor dădea viaţă celor mai frumoase personaje. Nu întâmplător, în apropierea Crăciunului, Curtea Veche Publishing a pregătit o surpriză atât pentru cei mici, cât şi pentru cei mari, interesaţi de una dintre figurile emblematice ale istoriei noastre. ”Poveștile Reginei Maria a României” cuprinde o serie de treisprezece basme scrise de Majestatea Sa Regina Maria, toate inspirate de dragostea Reginei pentru copiii săi şi pentru poporul român. Basmele au fost publicate  pentru prima dată în limba română în anul 1923 sub titlul „Cartea de basme a Reginei Maria”.

Regina Maria a României, nepoata Reginei Victoria a Angliei şi verişoara primară a Ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei, era renumită pentru frumuseţea ei, pentru inteligenţă, simţ diplomatic, altruism şi pasiune pentru artă, poezie şi filozofie. Consoarta Regelui Ferdinand I şi mama regelui Carol al II-lea al României a fost  supranumită “Regina inimilor” sau “Mama răniţilor” datorită dragostei şi dăruirii pe care le-a arătat în timpul Primului Război Mondial.

Dincolo de multiplele acţiuni de caritate întreprinse, Majestatea Sa a rămas în memoria românilor şi pentru talentul de a scrie. Opera sa literară este vastă, cuprinzând câteva romane sentimentale, volume de povestiri, poveşti şi basme pentru copii şi cu un jurnal în două volume, “Povestea vieţii mele”.

„…Chiar din copilărie eram înzestrată cu o vie imaginaţie, şi îmi plăcea să spun poveşti surorilor mele. Mai târziu, începui să spun poveşti copiilor mei. Atât de limpede vedeam tot ce povesteam, încât făceam pe ascultătorii mei să rătăcească împreună cu mine… Într-o zi îmi spuse fetiţa mea, Elisabeta: Mamă, ar trebui să scrii toate astea… Eşti născută ca să scrii basme!“ mărturisea Regina Maria a României în “Povestea vieţii mele” (vol. II, Editura Eminescu, Bucureşti, 1991).

Volumul „Poveştile Reginei Maria reînvie farmecul clipelor de intimitate pe care Majestatea Sa le petrecea povestind cu cei cinci copii. Cartea are un format original, ce încearcă să sublinieze, prin fotografii sugestive, povestea familiei Reginei. Astfel, în volum apar ilustraţii cu Regina Maria a României, Regele Ferdinand I, cei cinci copii ai acestora – Carol (viitorul rege Carol al II-lea), prinţul Nicolae, principesele Elisabeta, Maria şi Ileana şi prinţul Mihai (viitorul rege Mihai I al României, nepotul Reginei Maria şi fiul lui Carol al II-lea).

Toate poveştile au un pronunţat fundal românesc şi reflectă apropierea Reginei Maria de România. Unele sunt poveşti moralizatoare, creştine – “Cartea Minunată a Parintelui Simion”, “Sămânţa înţelepciunii” şi “Baba Alba” -, altele sunt poveşti intructiv-optimiste – “De coada cometei” este, de exemplu, o iniţiere ludică în astronomie, cu un mesaj moralizator.

În timpul Primului Război Mondial, Regina Maria a mers pe front alături de doamnele de la curte pentru a îngriji soldaţii români răniţi. Emoţiile resimţite aici sunt reflectate şi în tonul unora dintre poveşti:  povestirea “Orfana”  prezintă în mod direct experienţa foametei din timpul războiului şi suferinţa soldaţilor.

Cea de a 13-a poveste a volumului, adăugată de Curtea Veche Publishing în această ediţie, este un eseu autobiografic al Reginei Maria, intitulat “Copila cu ochi albaştri”. În 1931, Ileana, fiica cea mică a Reginei, se mărită cu Arhiducele Anton de Austria şi pleacă din ţară. Regina reia, în acest eseu, istoria familiei sale, vorbeşte despre copiii ei şi despre vremurile grele ale războiului. În acest fel, autobiografia Reginei se întreţese cu poveştile ei, pe care, cel mai probabil, le-a spus de multe ori, înainte de a le scrie, propriilor copii.

ASR Principesa Margareta a României declară, recitind “Poveştile Reginei Maria”, că “Talentul de scriitor al Reginei Maria nu apare altcum decât firesc. Frumoasă, inteligentă, cu farmec şi temperament debordante, străbunica mea a adus literaturii române nu numai un avânt şi o încurajare părintească, dar şi condeiul unui nou scriitor regal. Toate cărţile ei sunt impetuoase, puternice, sensibile şi spontane, de la paginile de jurnal până la suavele poveşti pentru cei mici şi mari”.