Rubato

Răzvan Petrescu a urmat cursurile Școlii generale nr. 86 în paralel cu Școala de Arte Plastice nr. 2, apoi Liceul 43 (actualmente Ioan Cuza) din București. Tatăl (Radu Petrescu), medic radiolog, mama (Elena Petrescu), asistentă medicală specializată în dermatologie. Este căsătorit din 1982 cu Mariana Petrescu, și are un fiu, Andrei Ioan.

A absolvit Facultatea de Medicină Generală Carol Davila din București în 1982. Practică opt ani, primii trei la spitalele Victor Babeș, Fundeni și Municipal, următorii cinci, ca medic generalist la dispensarul Pietroșița. A renunțat la medicină în 1990, și pînă-n 1992 a fost redactor la revistele Cuvîntul și Amfiteatru, apoi la Editura Litera. În 1993, a lucrat ca referent de specialitate la Ministerul Culturii. În 1994 s-a angajat ca redactor la Editura Alfa (Grupul Editorial ALL), unde a lucrat opt ani. Apoi a devenit pentru un an director editorial la Editura Rosetti. Între 2004 și 2019 a lucrat la Curtea Veche Publishing, după care s-a dedicat exclusiv literaturii. A fost descoperit în 1986 de criticul literar Mircea Martin, căruia i-a frecventat cenaclul (Universitas) între 1986 și 1990.

Inclus în mai multe volume colective, patru antologii de proză scurtă și în manualele de limba și literatura română pentru clasa a X-a, publicate de editurile Univers, Paralela 45 și Rosetti la sfîrșitul anilor '90. A fost tradus în Spania, Israel, Anglia, Bulgaria, Serbia, Franța, Suedia, Ucraina și SUA.

Colaborează cu proză și articole de opinie la aproape toate revistele literare din țară.

Debutează în 1986, în volumul colectiv Debut '86. Urmează volumele Grădina de vară, Cartea Românească, proză scurtă (1989), Eclipsa, Cartea Românească, proză scurtă (1993), Într-o după-amiază de vineri, Cartea Românească, proză scurtă (1997), Foxtrot XX, Cartea Românească, metajurnal, eseuri și publicistică (2008), Variațiuni pe o temă de Vater-Puccini, Curtea Veche Publishing, interviuri în proză (2013), Scrisori către Mihai, epistolar, Curtea Veche Publishing (2014), Ursulețul lui Freud, critică ficțional-literară, Curtea Veche Publishing (2015), Mandarina, proză scurtă, Curtea Veche Publishing (2017) .

Michel Simion, prietenul dintotdeauna, odinioară Mihai Simionescu: "Deși nu seamănă cu nimeni și este profund original, Răzvan Petrescu a fost inițial fascinat de Louis Ferdinand Céline, pe care l-a descoperit în anii liceului". Un singur critic, Dan Stanca (este și un important scriitor), a descoperit această influență subterană (printre multe altele ecouri, toate trecute prin propriul filtru pentru a ajunge la scriitura originală care-l caracterizează).

Michel Simion afirmă : "Ca și la marele scriitor francez, disperarea este machiată cu un umor cinic. Ca și Céline, Răzvan Petrescu nu propune nici o soluție, pentru că pur și simplu nu crede că există soluții. Scriitorul român are un profund "sentiment tragic al vieții". Dincolo de stil (e considerat unul dintre cei mai mari stiliști români, "maestrul din umbră al literaturii române" - Marius Chivu), dincolo de vocabular, umor negru, absurd și subiecte dure, se ascunde un om chinuit într-o lume cu care nu mai are nici o legatură."

Teatru

Farsa (1994)

Primăvara la bufet (1995)