{"id":9879,"date":"2014-02-02T15:12:24","date_gmt":"2014-02-02T13:12:24","guid":{"rendered":"http:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/?p=9879"},"modified":"2014-02-02T15:15:19","modified_gmt":"2014-02-02T13:15:19","slug":"andrei-vieru-ecleziastul-vesel-meditatii-libere-asupra-artei-si-a-artistilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/andrei-vieru-ecleziastul-vesel-meditatii-libere-asupra-artei-si-a-artistilor\/","title":{"rendered":"Andrei Vieru – „Ecleziastul vesel”, medita\u0163ii libere asupra artei \u015fi a arti\u015ftilor"},"content":{"rendered":"

Curtea Veche Publishing are bucuria s\u0103 anun\u021be publicarea volumului „Ecleziastul vesel”<\/a> de Andrei Vieru, renumit pianist, scriitor \u0219i matematician rom\u00e2n stabilit la Paris. Volumul a ap\u0103rut pentru prima dat\u0103 \u00een Fran\u021ba, \u00een anul 2007,\u00a0la editura Seuil.\u00a0Ecleziastrul vesel este o colec\u0163ie de eseuri str\u0103lucite, \u00eendr\u0103zne\u0163e, nonconformiste, \u00een care fine\u0163ea observa\u0163iilor intra \u00een competi\u0163ie cu profunzimea lor. Sunt medita\u0163ii libere asupra artei \u015fi a arti\u015ftilor, de la compozitori \u015fi interpre\u0163i p\u00e2n\u0103 la mari scriitori, la care se adaug\u0103 analize politico-istorice (viz\u00e2nd dramele din Estul Europei) \u015fi o analiz\u0103 \u00een perspectiv\u0103 matematic\u0103 a muzicii.<\/p>\n

N\u0103scut \u00een Bucure\u015fti \u00eentr-o familie bilingv\u0103 (tat\u0103l s\u0103u e compozitorul Anatol Vieru, mama lui \u2014 muzicologul de origine rus\u0103 Nina Vieru), Andrei Vieru se stabile\u015fte \u00een 1988 la Paris, unde desf\u0103\u015foar\u0103 o carier\u0103 de pianist. Discografia sa cuprindeArta fugii, Varia\u0163iunile Goldberg, Clavecinul bine temperat\u00a0<\/em>de\u00a0J.S. Bach, Tablouri dintr-o expozi\u0163ie<\/em>\u00a0de Mussorgski,\u00a0Sonata \u00een si minor\u00a0<\/em>de Liszt,\u00a0Varia\u0163iunile Diabelli\u00a0<\/em>de Beethoven etc.\u00a0\u00ce\u015fi face debutul literar \u00een limba francez\u0103 \u00een revista\u00a0NRF,\u00a0<\/em>la care colaboreaz\u0103 timp de c\u00e2\u0163iva ani.<\/p>\n

\u00cen continuare, v\u0103 recomand\u0103m o cronic\u0103 a c\u0103r\u021bii ap\u0103rut\u0103 cu prilejul lans\u0103rii edi\u021biei franceze: Rom\u00e2nia literar\u0103 Nr.19 din 18 Mai 2007 – Eseurile lui Andrei Vieru, de Ion Pop\u2028.<\/p>\n

Despre Andrei Vieru \u015ftiam c\u0103 este un pianist \u00eent\u00e2mpinat, la Paris, unde tr\u0103ie\u015fte, ca \u015fi \u00een alte locuri, cu elogii pentru concertele \u015fi \u00eenregistr\u0103rile sale, printre care primeaz\u0103 Bach, cu c\u00e2teva dintre cele mai preten\u0163ioase compozi\u0163ii – Arta fugii \u015fi Varia\u0163iunile Goldberg. Dintre discurile lui, m\u0103 \u00eembia, cu o vreme \u00een urm\u0103, dintr-o vitrin\u0103 genevez\u0103, tot o \u00eenregistrare de varia\u0163iuni \u2013 Diabelli, de Beethoven. Citind acum, cu pl\u0103cut\u0103 surprindere, culegerea sa de eseuri Le gai Eccl\u00e9siaste (\u201cEcleziastul vesel\u201d), tip\u0103rit\u0103 la \u00eenceputul acestui an la Editura Seuil din Paris, nu pot s\u0103 nu fac leg\u0103tura cu \u00eenclina\u0163ia interpretului pentru „varia\u0163iuni”. C\u0103ci \u015fi sclipitoarele sale reflec\u0163ii pe teme diverse, \u00een spe\u0163\u0103 muzicale, dar \u015fi literare, filosofice \u015fi chiar de matematic\u0103 superioar\u0103, au ceva \u2013 cum s\u0103 spun? \u2013 de vibra\u0163ie \u00een jurul unei axe ideatice, unei geometrii mai ad\u00e2nci a operelor \u015fi personalit\u0103\u0163ilor de care se apropie.<\/em><\/p>\n

Iar tema sa central\u0103 este legat\u0103 tot de un soi de „varia\u0163iuni”: manierismul expresiei, gradul ei secund, ce pune mereu ghilimele g\u00e2ndului originar, \u00eentr-o lume a glos\u0103rii infinite, ce \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de prea multe ori de „spusa” direct\u0103 a tr\u0103irii \u015fi a ideii. \u00cel intereseaz\u0103, de exemplu, \u015fi \u00een sens pozitiv, \u015fi ca pretext de respingere critic\u0103, un fel de muzic\u0103 de gradul doi, de meta-muzic\u0103, cea care implic\u0103 \u015fi o reflec\u0163ie ad\u00e2ncit\u0103 \u015fi subtil\u0103 asupra variabilelor de geometrie interioar\u0103 a operei, a aproxim\u0103rilor mereu reluate \u00een drumul spre centrul viziunii; cu pandantul lor, desigur, al excentricit\u0103\u0163ii \u015fi dilu\u0103rii.<\/em><\/p>\n

Dac\u0103, de exemplu, are rezerve cu privire la conservarea variantelor („variantele trebuie proscrise”), recunoa\u015fte, totu\u015fi, imediat, c\u0103 „\u00cen… c\u0103utarea perfec\u0163iunii’, sentimentul infinitului e sugerat mai pu\u0163in de… perfec\u0163iune’ dec\u00e2t de c\u0103utare”. Numai c\u0103 – observa\u0163ie important\u0103 \u2013 „variantele” se cuvine s\u0103 aib\u0103 o anumit\u0103, relativ\u0103 convergen\u0163\u0103 pentru a da sens amintitei c\u0103ut\u0103ri \u015fi a asigura echilibrul \u00eentre „concept” \u015fi „improviza\u0163ie”. Problema aceasta r\u0103m\u00e2ne important\u0103 pe \u00eentreg parcursul c\u0103r\u0163ii. O prob\u0103 \u2013 negativ\u0103 \u2013 o ofer\u0103 comentariul, pigmentat ironic, asupra artei \u015fi hazardului la un John Cage, compozitor neoavangardist cu miz\u0103 extrem\u0103 pe „jocul de zaruri” \u015fi cu preten\u0163ii, totu\u015fi, de a crea conform naturii, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 o minim\u0103 preocupare pentru structur\u0103; conteaz\u0103, pentru el, ca pentru to\u0163i avangardi\u015ftii, \u2013 observ\u0103 cu juste\u0163e autorul \u2013 nu at\u00e2t rezultatul, c\u00e2t procesul care conduce spre el. Or, la acest punct, eseistul se delimiteaz\u0103 net de subiectul reflec\u0163iilor sale, c\u0103ci \u2013 ne d\u0103m seama \u00eenc\u0103 o dat\u0103 \u2013, el e adeptul unui fel de echilibru dinamic, \u00een care linia major\u0103 a „viziunii” s\u0103 permit\u0103 suficiente libert\u0103\u0163i de mi\u015fcare inventiv\u0103 f\u0103r\u0103 a fi fundamental afectat\u0103. Manierismul lui Cage nu-i poate ap\u0103rea, astfel, dec\u00e2t – cum foarte expresiv o spune – un mod de a „\u00eempacheta frumu\u015fel vidul”, cu un soi de diletantism al referin\u0163elor filosfice, \u00een spe\u0163\u0103 orientale, ce fac din compozitorul \u00een cauz\u0103 un… „artist, promovat demiurg \u015fi conferen\u0163iar”! <\/em>
\n<\/em><\/p>\n

\u00cen imediata apropiere, eseul despre Glenn Gould pre\u0163uie\u015fte superlativ unele interpret\u0103ri \u015fi opinii ale acestuia, dar amendeaz\u0103 narcisismul „mar\u0163ianului” egocentric, de o „originalitate voit\u0103”, de pild\u0103, \u00een \u00eenregistr\u0103rile sonatelor pentru pian ale lui Mozart, sau frivolitatea unor comportamente.<\/em><\/p>\n

C\u00e2teva dintre cele mai remarcabile pagini le consacr\u0103 Andrei Vieru \u2013glos\u00e2nd pe tema acelora\u015fi „manierisme” \u2013 lui E. M. Cioran (\u00een simetrie cu compozitorul Mauricio Kagel), \u00een secven\u0163a intitulat\u0103 \u201cArta cuvintelor \u015fi pericolele stilului\u201d. Admira\u0163ia pentru rom\u00e2nul francizat, mare stilist, cum \u015ftie toat\u0103 lumea, nu-i interzice un num\u0103r de subtile \u015fi elegante rezerve, legate tocmai de apartenen\u0163a g\u00e2nditorului la o epoc\u0103 „a gradului al doilea”, cu alte cuvinte a manierismului, a „ceea ce e mai str\u0103lucit dec\u00e2t ceea ce ai de spus”. Sub acest unghi, eseistul- moralist, face c\u00e2teva remarci de mare fine\u0163e, glos\u00e2nd pe marginea unor cuget\u0103ri cioraniene \u00een care autorul lor se \u00eempov\u0103reaz\u0103 de toate defectele, tarele, viciile. Scrie, astfel, c\u0103 „Ar trebui s\u0103-i fim recunosc\u0103tori lui Cioran de a fi schi\u0163at o un fel de teorie a imposturii generalizate”. \u015ei, ceva mai \u00eencolo, acest elocvent pasaj, pornind de la reveria emfatic\u0103 a unui „neronism cosmic”, clamat\u0103 undeva de Cioran, care mai scrisese, supralicit\u00e2nd, c\u0103 regret\u0103 a fi „un Raskolnikov f\u0103r\u0103 scuza crimei”: „Frumoas\u0103 formul\u0103, ce \u00eent\u0103re\u015fte ideea dup\u0103 care cinismul \u0163ine mai pu\u0163in de o atitudine filosofic\u0103 dec\u00e2t de balet. La urma urmelor, o idee nu e niciodat\u0103 cinic\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t nu e exprimat\u0103, c\u00e2t timp nu e vizibil\u0103, c\u00e2t nu se presupune c\u0103-l va uimi sau revolta pe burghez. (…) Cinismul \u00eemi pare a fi o form\u0103 de nonconformism frivol, f\u0103r\u0103 urm\u0103ri \u015fi, la urma urmelor, anodin: g\u00e2nditorul conformist dispune de o imens\u0103 aptitudine de a se indigna pentru nimic”.<\/em><\/p>\n

„Varia\u0163iunile” sale pe tema zisului manierism le reg\u0103sim \u015fi \u00een reflec\u0163ia asupra interpret\u0103rilor unor opere muzicale \u00een func\u0163ie (sau nu) de contextul \u00een care au fost create. Documenta\u0163ia exhaustiv\u0103 ar fi \u00een acest caz un soi de corespondent al celorlalte”manierisme”, \u00eentruc\u00e2t deturneaz\u0103 aten\u0163ia de la linia esen\u0163ial\u0103 a operei, de la ceea ce are ea netemporal, spre detalii minore de ordin conjunctural. \u00cempreun\u0103 cu cei ce calificau epoca noastr\u0103 drept una a „comentariului”, \u00een fond alexandrin\u0103, eseistul crede c\u0103 acum „documentarea \u015fi dosarele b\u00e2ntuie”, c\u0103 fardul, machiajul, epidermicul sunt la putere, pe c\u00e2nd, \u00een realitate, ele reprezint\u0103 neesen\u0163ialul, ceea ce moare \u00een timp. <\/em>
\n„Eclesiastul” se exprim\u0103 tocmai aici, la acest capitol de Art\u0103 \u015fi interpretare. El \u015ftie c\u0103 trecutul cade \u00een uitare, ceea ce r\u0103m\u00e2ne, ca „etern” este abia „scheletul” operei, imaginea redus\u0103 la esen\u0163\u0103. Tocmai c\u0103utarea acesteia f\u0103r\u0103 a crede, totu\u015fi, \u00eentr-o singur\u0103 interpretare posibil\u0103, atenueaz\u0103 scepticismul ca \u015fi generalizat, \u00eentorc\u00e2ndu-l c\u0103tre un soi de stoicism luminat, ce relativizeaz\u0103 chiar ideea de perisabil \u015fi de de\u015fert\u0103ciune, permi\u0163\u00e2nd „veselia” din tiltul acestui text \u015fi al c\u0103r\u0163ii. Filonul nietzschean degajat-relativizant, de „\u015ftiin\u0163\u0103 voioas\u0103”, va fi av\u00e2nd tocmai acest \u00een\u0163eles: c\u0103ut\u0103m un fel de adev\u0103r al nostru relativiz\u00e2nd Adev\u0103rurile, \u015fi e bine s\u0103 ne bucur\u0103m de ceea ce realiz\u0103m prin propriile puteri, prin propriul efort de cunoa\u015ftere.<\/em><\/p>\n

Interpretul Andrei Vieru e \u015fi el convins c\u0103 aten\u0163ia creatoare sf\u0103r\u00e2mat\u0103 \u00een miile de interpret\u0103ri diverse e de dep\u0103\u015fit c\u0103tre una sintetic\u0103 \u015fi vie, beneficind de investi\u0163ia personal\u0103 de sensibilitate \u015fi \u00een\u0163elegere, \u00eentr-o perspectiv\u0103 \u00een care „logica \u015fi arbitrariul alc\u0103tuiesc ni\u015fte pandan\u0163i ideali”. Revenim a\u015fadar mereu la miza pe un anumit echilibru dinamic, c\u0103utat deopotriv\u0103 \u00een crea\u0163ie \u015fi \u00een interpretarea ei. Lucru dificil \u00eentr-o epoc\u0103 pentru care scrisul moralistului e adesea mustr\u0103tor, f\u0103r\u0103 pedanterie, totu\u015fi. \u00cen art\u0103 ca \u015fi \u00een alte zone ale vie\u0163ii sociale, bun\u0103oar\u0103 \u00een politic\u0103, el \u00eenregistreaz\u0103, nu f\u0103r\u0103 am\u0103r\u0103ciune o nivelare, un fel de oboseal\u0103 \u015fi vl\u0103guire, \u00eencercarea de a justifica aproape orice, mai ales \u00eentr-o lume a consumului, unde diversitatea devine monoton\u0103, iar excep\u0163ia de la regul\u0103, independen\u0163a de g\u00e2ndire e privit\u0103 cu destul\u0103 suspiciune.<\/em><\/p>\n

Noul Eclesiast vede acum noile de\u015fert\u0103ciuni, scriind, bun\u0103oar\u0103, despre atmosfera vie\u0163ii \u00een Occidentul comod-consumist, pe care l-a ales \u00een urm\u0103 cu vreo dou\u0103 decenii: „Dar aici, p\u00e2n\u0103 \u015fi stelele au mania mi\u015fc\u0103rii, str\u0103lucesc, se ve\u015ftejesc \u015fi mor. Orizontul \u015fi cerurile noastre de acum? Ni\u015fte afi\u015fe care se schimb\u0103”… Nu e, a\u015fadar, deloc surprinz\u0103tor \u00een acest context c\u0103 Andrei Vieru \u00eent\u00e2rzie cu v\u0103dit\u0103 pl\u0103cere \u015fi cu un tandru sentiment de solidaritate asupra unor scrieri \u015fi personaje literare precum cele ale J.D. Salinger, \u00eentr-o suit\u0103 de extrase \u015fi reflec\u0163ii empatice. \u00cei place la acest scriitor izolat \u015fi retras de decenii \u00eentr-o compact\u0103 t\u0103cere un soi de prospe\u0163ime originar\u0103, de candoare neafectat\u0103 de amintita cultur\u0103 a comentariului. Gustul pentru „singuratici” \u00eel manifestase deja \u015fi coment\u00e2nd arta aparte a unor Miles Davis, Glenn Gould, dar exemplele se extind la figuri ca Tolstoi, Soljeni\u0163\u00een, Greta Garbo, Vladimir Horowitz…<\/em><\/p>\n

Pentru c\u0103 am amintit mereu despre constanta n\u0103zuin\u0163\u0103 de echilibrare a „improviza\u0163iei” cu „conceptul”, a „varia\u0163iunilor”de tot felul, cu „scheletul” mai mult sau mai pu\u0163in etern al lucrurilor, nu e lipsit de semnifica\u0163ie – de\u015fi cumva insolit – capitolul de reflec\u0163ii pe teme de… matematic\u0103, cu desf\u0103\u015fur\u0103ri de formule ce pot complexa un cititor ignorant \u00een materie, precum cel ce gloseaz\u0103 acum pe marginea c\u0103r\u0163ii. E, \u00een aceste considera\u0163ii, o frumoas\u0103 degajare, o dexteritate sui generis a celui deplin familiarizat cu abstrac\u0163iunile \u015fi cu subtilele articul\u0103ri de geometrii nev\u0103zute, care pot duce, iat\u0103, de la un Bach c\u0103tre ordinile simbolice ale cifrelor (\u015fi cifrurilor) de pe alte paliere ale crea\u0163iei.<\/em><\/p>\n

Tot a\u015fa, comentariile f\u0103cute cu evident\u0103 pl\u0103cere la medita\u0163iile pe tema „riscurilor g\u00e2ndirii” ale unui Terente Robert, secondat de Sorin Vieru, la care categoriile \u015fi subcategoriile etajate ale g\u00e2ndirii \u015fi subiectivit\u0103\u0163ii (psihanaliza freudian\u0103 \u015fi Jung sunt aici repere \u015fi pretexte de subtile confrunt\u0103ri), certific\u0103 unitatea de profunzime a viziunii unui eseist autentic, ce r\u0103spunde perfect defini\u0163iei speciei, atente la personala articulare a aventurii unei idei; \u00een ocuren\u0163\u0103, tema… temei cu varia\u0163iuni, a „manierismului”. Nu e de trecut cu vederea, la diverse pagini ale acestei remarcabile c\u0103r\u0163i, nici reflec\u0163ia asupra unor aspecte ale spiritualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, \u00eencep\u00e2nd cu medita\u0163iile de o sobr\u0103 afec\u0163iune pe tema exemplului patern, al compozitorului Anatol Vieru, dinspre care sunt mo\u015ftenite multe date \u015fi repere ale propriei reflec\u0163ii ale eseistului, evocarea unor note exemplare ale personalit\u0103\u0163ii lui George Enescu. Dar, mai ales, pe linia moralismului sceptic al lui Cioran, cuget\u0103rile privind unele mentalit\u0103\u0163i na\u0163ionale criticabile.<\/em><\/p>\n

Ar fi \u00eenc\u0103 multe de spus despre aceast\u0103 voio\u015fie u\u015for elegiac\u0103 a muzicianului exprimat acum, \u00een postur\u0103 de Eclesiast postmodern, ca eseist-moralist de excelent\u0103 \u0163inut\u0103 \u015fi \u00eentr-o limb\u0103 francez\u0103 ce pare a contrazice, prin varietatea registrelor puse \u00een joc, p\u0103rerile sale nu foarte entuziaste tocmai fa\u0163\u0103 de capacit\u0103\u0163ile de comunicare proasp\u0103t\u0103, colorat\u0103, direct\u0103, ale unui idiom rafinat mai degrab\u0103 \u00een medii de salon, unde nu se poate vorbi desopre „realit\u0103\u0163ile intime”.<\/em><\/p>\n

http:\/\/www.curteaveche.ro\/carti\/noi-aparitii\/ecleziastul-vesel.html<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Curtea Veche Publishing are bucuria s\u0103 anun\u021be publicarea volumului „Ecleziastul vesel” de Andrei Vieru, renumit pianist, scriitor \u0219i matematician rom\u00e2n stabilit la Paris. Volumul a ap\u0103rut pentru prima dat\u0103 \u00een Fran\u021ba, \u00een anul 2007,\u00a0la editura Seuil.\u00a0Ecleziastrul vesel este o colec\u0163ie de eseuri str\u0103lucite, \u00eendr\u0103zne\u0163e, nonconformiste, \u00een care fine\u0163ea observa\u0163iilor intra \u00een competi\u0163ie cu profunzimea lor.… Andrei Vieru – „Ecleziastul vesel”, medita\u0163ii libere asupra artei \u015fi a arti\u015ftilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":9882,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[1],"tags":[3074,3080,4489,264,3079,3075,2224,3081,1031,3076,3078,3077],"class_list":["post-9879","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-uncategorized","tag-andrei-vieru","tag-artisti","tag-carte","tag-carte-curtea-veche-publishing","tag-despre-artisti","tag-ecleziastul-vesel","tag-eseuri","tag-eseuri-despre-arta","tag-meditatie","tag-pianist-roman","tag-pianist-roman-la-paris","tag-renimit-pianist"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9879","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9879"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9879\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/9882"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9879"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9879"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9879"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}