{"id":7079,"date":"2013-01-15T16:45:38","date_gmt":"2013-01-15T14:45:38","guid":{"rendered":"http:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/?p=7079"},"modified":"2013-01-15T17:06:06","modified_gmt":"2013-01-15T15:06:06","slug":"rubato-de-razvan-petrescu-coordonatele-unei-proze-romanesti-de-clasa-mondiala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/rubato-de-razvan-petrescu-coordonatele-unei-proze-romanesti-de-clasa-mondiala\/","title":{"rendered":"\u201eRubato\u201d de R\u0103zvan Petrescu: Coordonatele unei proze rom\u00e2ne\u015fti de clas\u0103 mondial\u0103"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Claudia Moscovici<\/strong>\u00a0este critic literar \u015fi de art\u0103 \u0219i autoarea volumului\u00a0\u201e\u00centre dou\u0103 lumi\u201d<\/a>, publicat \u00een 2011 la editura Curtea Veche. De cur\u00e2nd, scriitoarea stabilit\u0103 \u00een Statele Unite ale Americii a publicat un articol despre volumul \u201eRubato<\/a>\u201d de R\u0103zvan Petrescu.<\/p>\n

 <\/p>\n

Citi\u021bi \u00een continuare o excelent\u0103 recenzie a volumului de proz\u0103 scurt\u0103, preluat\u0103 de pe blogul\u00a0Literature Salon<\/a>\u00a0\u0219i tradus\u0103 de Mihnea Gafi\u021ba.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

De\u015fi cartografiaz\u0103 teritorii foarte pu\u0163in cunoscute \u00een proz\u0103, scriitorul R\u0103zvan Petrescu este foarte cunoscut, ba chiar celebru, \u00een \u0163ara sa natal\u0103, Rom\u00e2nia. Autor multilateral \u015fi c\u00e2\u015ftig\u0103tor de premii, R\u0103zvan Petrescu este prozator, eseist \u015fi dramaturg. Printre numeroasele distinc\u0163ii literare pe care le-a ob\u0163inut, se num\u0103r\u0103 Cartea Anului la Salonul Na\u0163ional de Carte de la Cluj-Napoca; premiul de proz\u0103 pentru romanul Farsa<\/em> (editura Unitext, 1994), din partea Asocia\u0163iei Scriitorilor din Bucure\u015fti; premiul UNITER pentru cea mai bun\u0103 pies\u0103 a anului, Prim\u0103vara la bufet<\/em> (editura Expansion, 1995) \u015fi premiul pentru proz\u0103 al postului Radio Rom\u00e2nia Cultural. Unele scrieri ale sale au fost traduse \u00een ebraic\u0103, spaniol\u0103 \u015fi vor fi traduse cur\u00e2nd \u015fi \u00een limba englez\u0103.<\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

Traddutore, traditore<\/em><\/strong><\/em><\/strong><\/p>\n

Trebuie s\u0103 recunosc, totu\u015fi, c\u0103 nu-l invidiez pe viitorul s\u0103u traduc\u0103tor, pentru c\u0103 sunt sigur\u0103 c\u0103 se va afla \u00een fa\u0163a unei provoc\u0103ri serioase. Despre poezie se spune c\u0103 este genul literar cel mai dificil de tradus, dar, dup\u0103 mine, proza care este unic\u0103 prin con\u0163inut \u015fi utilizeaz\u0103, la nivel stilistic, multe planuri \u2014 a\u015fa cum sunt scrierile lui I.L. Caragiale, Romain Gary \u015fi R\u0103zvan Petrescu \u2014, aceea pune adev\u0103ratele probleme \u00een traducere. Dar tot acea proz\u0103 este \u015fi cea mai ingenioas\u0103 \u015fi mai demn\u0103 de aten\u0163ie. \u00cen aceast\u0103 recenzie, scopul meu principal este s\u0103 transmit faptul c\u0103 R\u0103zvan Petrescu este un autor de clas\u0103 mondial\u0103 pentru un public interna\u0163ional care ar putea s\u0103 nu fie familiarizat cu limba rom\u00e2n\u0103 sau cu literatura rom\u00e2n\u0103. Cum s\u0103 procedez? \u00cen matematic\u0103 sau geografie, cu ajutorul unor coordonate cunoscute, localizezi un punct oric\u00e2t de \u00eendep\u0103rtat sau de dificil de g\u0103sit. Totu\u015fi, \u00een arte \u015fi \u00een \u015ftiin\u0163ele umaniste, nu exist\u0103 un sistem de ghidare precis\u0103 echivalent. Singurul lucru pe care-l pot face pentru a oferi asemenea coordonate este s\u0103 explic \u00een termeni relativ cunoscu\u0163i ceea ce este relativ necunoscut: autori canonici pe care-i \u015ftie toat\u0103 lumea, proz\u0103 psihologic\u0103, teme universale \u015fi curente filozofice. Cartea pe care urmeaz\u0103 s-o discut aici este Rubato<\/em> (Curtea Veche Publishing, 2011), o selec\u0163ie de mai multe proze scurte premiate de-ale lui R\u0103zvan Petrescu, publicate \u00eentre 1989 \u015fi 2003. Rubato<\/em> este ca un album cu cele mai bune hituri ale autorului, dac\u0103 vre\u0163i, dar \u015fi mult mai mult dec\u00e2t at\u00e2t: este o proz\u0103 de clas\u0103 mondial\u0103, comparabil\u0103, \u00een opinia mea, cu lucr\u0103rile unor scriitori legendari ca Franz Kafka \u015fi Jorge Lu\u00eds Borges.<\/p>\n

O proz\u0103 unic\u0103, imposibil de categorizat<\/em><\/strong><\/p>\n

Majoritatea prozatorilor pot fi relativ u\u015for \u00eencadra\u0163i \u00eentr-un gen literar, o mi\u015fcare sau un stil, de pild\u0103 realism, fantezie, horror sau realism magic. Exist\u0103 unii scriitori, \u00eens\u0103, care sunt at\u00e2t de suci\u0163i ca stil \u015fi de unici prin con\u0163inutul prozei lor, \u00eenc\u00e2t sunt aproape imposibil de categorizat \u00een termenii vreunei etichete literare cinstite \u015fi cunoscute. Kafka \u015fi Borges sunt doi dintre scriitorii mei prefera\u0163i de felul acesta. Cum s\u0103-i aplici o etichet\u0103 lui Kafka la realismul s\u0103u psihologic al subcon\u015ftientului \u015fi visului? Cu ce s\u0103 compari paradoxurile matematice ale lui Borges, transferate \u00eentr-o proz\u0103 care te las\u0103 perplex? Cred c\u0103 volumul Rubato<\/em> al lui R\u0103zvan Petrescu se \u00eenscrie \u00een aceast\u0103 categorie de proz\u0103 imposibil de categorizat. Iat\u0103 de ce cred c\u0103 modul cel mai potrivit de a le descrie aceast\u0103 carte celor care n-au citit-o \u00eenc\u0103 este prin compara\u0163ie cu autori la fel de inovatori \u015fi suci\u0163i, precum Kafka \u015fi Borges. Rubato<\/em>, de pild\u0103, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte cu Castelul<\/em> kafkian un realism psihologic care trece cu mult dincolo de \u2014 \u015fi pe sub \u2014 straturile succesive ale realit\u0103\u0163ii noastre con\u015ftiente.<\/p>\n

Realismul psihologic al subcon\u015ftientului<\/em><\/strong><\/em><\/strong><\/p>\n

Dac\u0103 ni se par at\u00e2t de reale Procesul<\/em> (1925) sau Castelul<\/em> (1926) ale lui Kafka, nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ele sunt cu adev\u0103rat realiste fie \u00een con\u0163inut, fie ca stil. Aceste scrieri se concentreaz\u0103 at\u00e2t de bine pe temerile noastre incon\u015ftiente \u2014 de neputin\u0163\u0103 \u015fi alienare \u00eentr-o societate modern\u0103, birocratic\u0103 \u2014, \u00eenc\u00e2t ni le aduc la suprafa\u0163a con\u015ftiin\u0163ei. Citind cuvintele lui Kafka, ne trezim fa\u0163\u0103-n fa\u0163\u0103 cu propriile noastre dubii \u015fi temeri, le \u00eenfrunt\u0103m \u015fi putem chiar s\u0103 r\u00e2dem de ele, de vreme ce ni se par absurd. Totu\u015fi, nu le mai minimaliz\u0103m \u015fi nici nu mai putem s\u0103 le facem v\u00e2nt \u00eenapoi sub covor, \u00een domeniul incon\u015ftientului, s\u0103 le d\u0103m la o parte. Iat\u0103 de ce cuvintele lui Kafka ne r\u0103m\u00e2n \u00een minte at\u00e2t de stranii \u015fi ne tulbur\u0103. \u00cen ciuda sim\u0163ului absurdului \u015fi al umorului, c\u0103rora li se adreseaz\u0103, ele nu pot fi mai \u00eendep\u0103rtate de farsa superficial\u0103. Acela\u015fi fenomen se petrece c\u00e2nd cite\u015fti prozele lui R\u0103zvan Petrescu din volumul Rubato<\/em>. Aceast\u0103 felie de poveste a vie\u0163ii descrie o zi \u201enormal\u0103\u201c de lucru a unui psihiatru, plin\u0103 de anormalit\u0103\u0163i.<\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Pacien\u0163i de toate felurile intr\u0103 \u015fi ies pe u\u015fa cabinetului s\u0103u, inclusiv un ofi\u0163er de securitate spion, o prostituat\u0103 care sufer\u0103 de boli venerice \u015fi o femeie cu tendin\u0163e psihopate, c\u0103reia \u00eei place s\u0103 chinuiasc\u0103 \u015fi s\u0103 omoare p\u0103s\u0103ri. De\u015fi cu to\u0163ii sunt profund tulbura\u0163i, cititorii nu se pot ab\u0163ine s\u0103 r\u00e2d\u0103, c\u00e2nd le citesc pove\u015ftile de via\u0163\u0103. Ofi\u0163erul de securitate are o con\u015ftiin\u0163\u0103 foarte g\u0103unoas\u0103 \u015fi-i miros picioarele. Prostituata se dezbrac\u0103 \u015fi-i cere psihiatrului s-o vindece de bolile venerice, \u00een timp ce femeia sadic\u0103 este b\u0103tut\u0103 la propriul ei joc (cruzimea), c\u00e2nd psihiatrul recunoa\u015fte c\u0103 este chiar mai ciudat dec\u00e2t ea (\u015fi se pricepe mai bine s\u0103-\u015fi \u201efac\u0103 prieteni\u201c printre p\u0103s\u0103ri \u015fi s\u0103 le ucid\u0103 pe urm\u0103). Denumirea jocului, pentru fiecare dintre personaje, este o deta\u015fare complet\u0103 de acele elemente care ne fac s\u0103 fim oameni (empatie, grij\u0103, emo\u0163ie, un ata\u015fament profund \u015fi semnificativ fa\u0163\u0103 de ceilal\u0163i). Cu toat\u0103 aceast\u0103 grav\u0103 deficien\u0163\u0103 psihologic\u0103, tonul povestirii este at\u00e2t de realist ca stil \u2014 vorbirea dialectal\u0103 \u015fi manierist\u0103 a fiec\u0103rui personaj se constituie \u00een sine \u00een tot at\u00e2tea capodopere ale prozei moderne \u2014 \u00eenc\u00e2t cititorul devine \u015fi el \u00eentruc\u00e2tva deta\u015fat \u015fi r\u00e2de. R\u0103zvan Petrescu abordeaz\u0103 cele mai tulbur\u0103toare elemente ale condi\u0163iei umane printr-o serie de personaje halucinatorii, prin dialoguri \u015fi diatribe care par deopotriv\u0103 absurde \u015fi neplauzibile, dar \u015fi mai reale dec\u00e2t realitatea noastr\u0103 cotidian\u0103, con\u015ftient\u0103. Cum reu\u015fe\u015fte a\u015fa ceva? Prin ceea ce s-ar putea numi \u201er\u00e2su-pl\u00e2nsu\u201c, tehnic\u0103 pentru care autori precum I.L. Caragiale, Anton Pavlovici Cehov \u015fi Shalom Aleichem sunt binecunoscu\u0163i.<\/p>\n

 <\/p>\n

R\u00e2su-pl\u00e2nsu: nici satir\u0103, nici ironie<\/em><\/strong><\/p>\n

Genul de nara\u0163iune care stabile\u015fte straturi de distan\u0163are psihologic\u0103 \u00eentre narator, personaje \u015fi cititori \u00een literatur\u0103 este numit, de obicei, \u201esatir\u0103\u201c sau \u201eironie\u201c. Dar, la fel ca \u00een proza lui Anton Pavlovici Cehov, I.L. Caragiale sau Shalom Aleichem, R\u0103zvan Petrescu nu vine cu nimic de acest fel \u00een Rubato<\/em> sau, mai degrab\u0103, ofer\u0103 mult mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. Ironia \u015fi satira sunt atitudini retorice care stabilesc o pozi\u0163ie de superioritate fa\u0163\u0103 de personaje \u015fi ac\u0163iunile lor, din punctul de vedere al naratorului \u015fi\/sau autorului \u015fi cititorilor. Autorii care se folosesc din plin de ironie ridiculizeaz\u0103 adeseori sl\u0103biciunile \u015fi ciud\u0103\u0163eniile personajelor. Nu am g\u0103sit nici o dovad\u0103 a vreunui sim\u0163 al superiorit\u0103\u0163ii naratorului sau vreo arogan\u0163\u0103 auctorial\u0103 \u00een Rubato<\/em>. C\u00e2nd r\u00e2dem de personajele din carte, ne d\u0103m seama c\u0103 r\u00e2dem \u015fi de noi \u00een\u015fine. De unde \u015fi sentimentul de st\u00e2njeneal\u0103 care \u00eenso\u0163e\u015fte sim\u0163ul umorului altminteri penetrant \u015fi omniprezent \u00een Rubato<\/em>, care ne scoate la lumin\u0103 fobiile, dorin\u0163ele perverse, anormalit\u0103\u0163ile \u015fi nesiguran\u0163ele.<\/p>\n

Lucru \u015fi mai nelini\u015ftitor, Rubato<\/em> ne aminte\u015fte constant de fragilitatea vie\u0163ii omene\u015fti \u015fi de faptul c\u0103 suntem muritori. Scenele de moarte \u015fi dec\u0103dere apar la tot pasul \u00een proza lui R\u0103zvan Petrescu. Indiferent c\u00e2t de teatrale sau comice ar fi descrierile bolii \u015fi ale mor\u0163ii, spre deosebire de scenele pe care le vedem zilnic la \u015ftiri, ele tot ne mi\u015fc\u0103 \u015fi ne tulbur\u0103 psihologic. Cu un sim\u0163 al indulgen\u0163ei \u015fi chiar al iubirii de oameni \u2014 \u015fi plas\u00e2ndu-se pe sine pe acela\u015fi plan cu personajele \u015fi cititorii s\u0103i \u2014, autorul aduce la suprafa\u0163\u0103, ca un doctor, calit\u0103\u0163ile noastre cele mai rele \u015fi le cerceteaz\u0103 \u00eendeaproape, una c\u00e2te una. \u00cent\u00e2mpin\u0103m acest proces complex cu sentimente amestecate \u2014 bun\u0103-dispozi\u0163ie, groaz\u0103, repulsie, indulgen\u0163\u0103 \u2014, pentru c\u0103, \u00een aceste povestiri, precum \u00eentr-o sal\u0103 tapetat\u0103 cu oglinzi, vedem reflect\u00e2ndu-se vie\u0163ile noastre interioare.<\/p>\n

Iubire, misoginie \u015fi femei<\/em><\/strong><\/em><\/strong><\/p>\n

\u00centr-un interviu acordat recent revistei Esquire Magazine<\/em> (Rom\u00e2nia), R\u0103zvan Petrescu se descria pe sine \u2014 \u00een b\u0103\u015fc\u0103lie, bine\u00een\u0163eles \u2014 ca fiind un \u201eafemeiat misogin\u201c. \u00cen via\u0163a mea n-am auzit de vreun misogin care s\u0103 recunoasc\u0103: da, ur\u0103sc femeile, dar am nevoie de ele. Misoginii tind s\u0103-\u015fi ascund\u0103 dispre\u0163ul fa\u0163\u0103 de femei sub pretextul c\u0103 le iubesc (o tehnic\u0103 obi\u015fnuit\u0103 la seduc\u0103torii psihopa\u0163i) sau c\u0103 le respect\u0103 pe unele dintre ele (cum ar fi mamele sau cele pu\u0163ine \u201evirtuoase\u201c, \u00een timp ce pe celelalte pe detest\u0103. Nu e nici urm\u0103 de asemenea misoginism latent \u00een vreuna dintre scrierile lui R\u0103zvan Petrescu. \u00cen Rubato<\/em>, de pild\u0103, g\u0103sim o descriere minunat\u0103 a fricii de obiectul dorin\u0163ei. Aceast\u0103 fric\u0103 este la mare dep\u0103rtare de misoginismul flagrant \u015fi arogant al lui Arthur Schopenhauer sau Henry de Montherlant. Multe femei tr\u0103snet de sexy populeaz\u0103 proza lui R\u0103zvan Petrescu. Puterea lor erotic\u0103 este atenuat\u0103 de umor, atrac\u0163ia lor emo\u0163ional\u0103 este neutralizat\u0103 de fric\u0103.<\/p>\n

\u00cen povestirea U\u015fa<\/em>, de exemplu, o mam\u0103 \u015fi o fiic\u0103 \u00ee\u015fi vorbesc \u00een \u015foapt\u0103 despre so\u0163ul\/tat\u0103l care trage s\u0103 moar\u0103 pe un pat de spital \u00een camera de-al\u0103turi. Doctorul, care se preg\u0103te\u015fte s\u0103 intre \u00eentr-o alt\u0103 opera\u0163ie \u015fi se arat\u0103 absolut indiferent fa\u0163\u0103 de suferin\u0163a pacientului, \u00eencearc\u0103 s\u0103 le conving\u0103 pe cele dou\u0103 femei s\u0103-\u015fi ia ruda muribund\u0103 acas\u0103. La spital nu i se mai poate face nimic. \u00cen loc s\u0103-\u015fi fac\u0103 griji pentru starea proast\u0103 de s\u0103n\u0103tate a pacientului, femeile dezbat una la urechea celeilalte c\u00e2t ar costa s\u0103-l transporte p\u00e2n\u0103 acas\u0103 pe bolnav. Pacientul aude, \u00eens\u0103, conversa\u0163ia lor prin u\u015fa abia \u00eentredeschis\u0103. El \u00ee\u015fi d\u0103 sufletul \u00eentr-o scen\u0103 la fel de vie dar mai concis\u0103 dec\u00e2t cea a lui Tolstoi din Moartea lui Ivan Ilici<\/em> (1886), \u015ftiindu-se \u015fi neiubit, \u015fi neapreciat de nevasta \u015fi de fiica lui. Lumea fic\u0163ional\u0103 a lui R\u0103zvan Petrescu e plin\u0103 de asemenea femei nesim\u0163itoare, de doctori indiferen\u0163i, de c\u0103snicii lipsite de iubire \u015fi de copii r\u0103sf\u0103\u0163a\u0163i. Ele demonstreaz\u0103 urm\u0103torul experiment \u00een g\u00e2ndire: c\u00e2nd cinismul este \u00eempins p\u00e2n\u0103 la extrem, el se transform\u0103 \u00een realism psihologic.<\/p>\n

Cinism sau nihilism?<\/em><\/strong><\/em><\/strong><\/p>\n

Nu \u00eencape \u00eendoial\u0103 c\u0103 proza lui R\u0103zvan Petrescu este str\u0103b\u0103tut\u0103 de un cinism subiacent. Nu nihilism \u2014 cinism. Nihilismul, adic\u0103 punerea sub semnul \u00eentreb\u0103rii \u015fi negarea idealurilor \u015fi a valorilor umane, poate fi recomandat pentru filozofie \u2014 s\u0103 ne g\u00e2ndim la Nietzsche\u2014, dar poate fi \u015fi sinistru de plictisitor \u015fi pedant c\u00e2nd \u00eel \u00eent\u00e2lnim \u00een proz\u0103. Ce nevoie are cineva de o dizerta\u0163ie despre lipsa de sens a vie\u0163ii \u015fi a valorilor umane, f\u0103cut\u0103 de cine-\u015ftie-ce personaj cu nasul pe sus, care \u0163ine lec\u0163ii din v\u00e2rful unui piedestal? Cinismul, pe de alt\u0103 parte, poate fi o perspectiv\u0103 foarte binevenit\u0103 \u00een proz\u0103. El evit\u0103 at\u00e2t naivitatea de neiertat a idealismului, c\u00e2t \u015fi arogan\u0163a nihilismului. Desigur, \u00een uzul modern, cinismul are prea pu\u0163in de-a face cu cinicii antici greci, care credeau c\u0103 scopul vie\u0163ii era s\u0103 tr\u0103ie\u015fti virtuos \u015fi modest, lipsit de luxuri inutile; cu alte cuvinte, o via\u0163\u0103 \u00een concordan\u0163\u0103 cu Natura. Poate c\u0103 cinismul modern \u00eel ia drept cadru de referin\u0163\u0103 numai pe cel mai comic \u015fi extrem dintre cinici \u2014 Diogene din Sinope \u2014, care i-a \u00eentors spatele societ\u0103\u0163ii din vremea sa, cer\u015fea pentru a supravie\u0163ui \u015fi tr\u0103ia \u00eentr-un vas de piatr\u0103 din pia\u0163a cet\u0103\u0163ii. Oricum l-ai privi, cinismul ofer\u0103 o perspectiv\u0103 critic\u0103 asupra condi\u0163iei umane \u015fi societ\u0103\u0163ii noastre cu destul umor \u015fi sim\u0163 al absurdului, \u00eenc\u00e2t s\u0103-l poat\u0103 suporta p\u00e2n\u0103 \u015fi umani\u015ftii. Scris\u0103 \u00eentr-o polifonie de dialecte (\u015fi caracteriz\u0103ri) dramatic\u0103, halucinatorie \u015fi profund incitant\u0103, f\u0103c\u00e2ndu-ne s\u0103 ne confrunt\u0103m cu temerile \u015fi dubiile noastre cele mai profunde, printr-o dezarmant\u0103 onestitate \u015fi un contagios cinism, \u015fi sond\u00e2nd psihologic limitele umanit\u0103\u0163ii \u015fi ale valorilor noastre morale, volumul Rubato<\/em> al lui R\u0103zvan Petrescu se dovede\u015fte o capodoper\u0103 a literaturii nu numai rom\u00e2ne\u015fti, ci mondiale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

  Claudia Moscovici\u00a0este critic literar \u015fi de art\u0103 \u0219i autoarea volumului\u00a0\u201e\u00centre dou\u0103 lumi\u201d, publicat \u00een 2011 la editura Curtea Veche. De cur\u00e2nd, scriitoarea stabilit\u0103 \u00een Statele Unite ale Americii a publicat un articol despre volumul \u201eRubato\u201d de R\u0103zvan Petrescu.   Citi\u021bi \u00een continuare o excelent\u0103 recenzie a volumului de proz\u0103 scurt\u0103, preluat\u0103 de pe blogul\u00a0Literature… \u201eRubato\u201d de R\u0103zvan Petrescu: Coordonatele unei proze rom\u00e2ne\u015fti de clas\u0103 mondial\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":7098,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[3,5],"tags":[4489,2394,2392,343,4491,811,881,1789,2390,2393,2389,1308,1313,1374,2391],"class_list":["post-7079","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-carte","category-guest-posts","tag-carte","tag-castelul","tag-cinism","tag-claudia-moscovici","tag-curtea-veche-publishing","tag-intre-doua-lumi","tag-kafka","tag-literatura-contemporana","tag-literature-salon","tag-procesul","tag-proza-scurta","tag-razvan-petrescu","tag-recenzie","tag-rubato","tag-satira"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7079","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7079"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7079\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/7098"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7079"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7079"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7079"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}