{"id":11113,"date":"2014-08-25T10:48:47","date_gmt":"2014-08-25T08:48:47","guid":{"rendered":"http:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/?p=11113"},"modified":"2014-08-25T13:50:01","modified_gmt":"2014-08-25T11:50:01","slug":"o-poveste-columbiana-suntem-deja-uitarea-ce-vom-fi-de-hector-abad-haciolince","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/o-poveste-columbiana-suntem-deja-uitarea-ce-vom-fi-de-hector-abad-haciolince\/","title":{"rendered":"O poveste columbian\u0103: „Suntem deja uitarea ce vom fi” de Hector Abad Faciolince"},"content":{"rendered":"

Suntem deja uitarea ce vom fi<\/em> [\u00een original El olvido que seremos<\/em>] de Hector Abad Faciolince este cea mai recent\u0103 apari\u021bie editorial\u0103 din colec\u021bia By<\/em>blos, <\/em>disponibil\u0103\u00a0<\/em>\u00een cur\u00e2nd \u00een libr\u0103rii \u0219i online. Un roman autobiografic premiat, scris de cel mai reprezentativ autor columbian de dup\u0103 perioada boom<\/em>-ului, ce spune povestea unei familii colorate \u0219i greu \u00eencercate \u00een Columbia ultimilor 50 de ani. O carte minunat\u0103, emo\u021bionant\u0103 f\u0103r\u0103 a fi \u00eens\u0103 lacrimogen\u0103, ce demonstreaz\u0103 c\u0103 amprenta l\u0103sat\u0103 de un destin luminos este mai puternic\u0103 dec\u00e2t un final tragic. Volumul a ap\u0103rut \u00een traducerea doamnei Mariana Sipo\u0219.<\/p>\n

\"Hector-Abad-Foto-Cabezote\"<\/a><\/p>\n

„Dac\u0103 a-\u021bi aminti \u00eenseamn\u0103 a trece totul din nou prin suflet, \u00eentotdeauna mi l-am amintit pe tata”. „[Aceast\u0103 carte] este un omagiu adus memoriei \u0219i vie\u021bii unui tat\u0103 exemplar. Ceea ce am vrut a fost ca g\u00e2ndurile mele cele mai profunde s\u0103 prind\u0103 via\u021b\u0103. \u0218i dac\u0103 amintirile mele vor intra \u00een armonie cu vreunul dintre dumneavoastr\u0103 \u0219i dac\u0103 ceea ce am sim\u021bit eu (…) poate fi \u00een\u021beles \u0219i este asem\u0103n\u0103tor cu ceea ce \u0219i dumneavoastr\u0103 sim\u021bi\u021bi, atunci aceast\u0103 uitare ce vom fi se poate am\u00e2na pentru o clip\u0103, \u00een trec\u0103toarea reverbera\u021bie a neuronilor no\u0219tri, gra\u021bie ochilor, mul\u021bi-pu\u021bini, care vor poposi asupra acestor pagini.” (Hector Abad Faciolince)<\/p>\n

\"Suntem<\/a>Mario Vargas Llosa, care a semnat \u0219i prefa\u021ba c\u0103r\u021bii, declara: \u201dDup\u0103 ce am citit cu c\u00e2tva timp \u00een urm\u0103 Suntem deja uitarea ce vom fi<\/em>, cea mai pasionant\u0103 experien\u0163\u0103 de cititor din ultimii ani, mi-am dorit foarte mult ca zeii sau hazardul s\u0103 \u00eemi ofere privilegiul de a-l cunoa\u015fte personal pe H\u00e9ctor Abad Faciolince pentru a-i putea spune prin viu grai c\u00e2t de mult \u00eei datoram.<\/p>\n

Este foarte greu s\u0103 \u00eencerci s\u0103 sintetizezi ceea ce este Suntem deja uitarea ce vom fi<\/em> f\u0103r\u0103 s\u0103-i tr\u0103dezi spiritul, pentru c\u0103, asemenea tuturor capodoperelor, cartea este multe lucruri \u00een acela\u015fi timp. A spune c\u0103 este o sf\u00e2\u015fietoare carte de memorii despre familia \u015fi tat\u0103l autorului \u2013 care a fost asasinat de un uciga\u015f pl\u0103tit \u2013 e adev\u0103rat, dar neinspirat \u015fi infim, pentru c\u0103 aceast\u0103 carte este \u00een acela\u015fi timp o cople\u015fitoare imersiune \u00een infernul violen\u0163ei politice columbiene, \u00een via\u0163a \u015fi \u00een sufletul ora\u015fului Medell\u00edn, \u00een obiceiurile \u015fi aspectele m\u0103runte ale vie\u0163ii, \u00een intimitatea \u015fi grandoarea unei familii, o m\u0103rturie delicat\u0103 \u015fi subtil\u0103 a iubirii filiale, o poveste adev\u0103rat\u0103 care este \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 o superb\u0103 fic\u0163iune, prin felul \u00een care este scris\u0103 \u015fi structurat\u0103, \u015fi una dintre cele mai elocvente pledoarii care s-au scris \u00een timpurile noastre \u015fi \u00een toate timpurile \u00eempotriva terorii ca instrument politic.<\/p>\n

Cartea este cutremur\u0103toare, dar nu ap\u0103s\u0103toare, pentru c\u0103 este scris\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t nu face exces \u00een exteriorizarea sentimentelor, este o proz\u0103 precis\u0103, limpede, inteligent\u0103, cult\u0103, care pune st\u0103p\u00e2nire cu o iscusin\u0163\u0103 des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 pe sufletul cititorului, ascunz\u00e2ndu-i anumite date, distr\u0103g\u00e2ndu-i aten\u0163ia, cu scopul de a-i stimula curiozitatea \u015fi orizontul de a\u015fteptare, oblig\u00e2ndu-l astfel s\u0103 participe la actul creator, m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 cu autorul.\u201c<\/p>\n

 <\/p>\n

~~~~~~~~~~~ fragment\u00a0 ~~~~~~~~~~~<\/p>\n

Anii ferici\u0163i<\/strong><\/p>\n

20<\/strong><\/p>\n

Tata \u015fi mama erau complet opu\u015fi unul altuia \u00een convingerile \u015fi comportamentul lor, dar \u00een via\u0163a zilnic\u0103 se potriveau foarte bine \u015fi se completau reciproc. Exista un contrast at\u00e2t de limpede de atitudine, de caracter \u015fi de educa\u0163ie \u00eentre cei doi, \u00eenc\u00e2t pentru copilul care eram aceast\u0103 diferen\u0163\u0103 radical\u0103 dintre modelele mele de via\u0163\u0103 mi se p\u0103rea misterul cel mai greu de descifrat. El era agnostic \u015fi ea aproape mistic\u0103; el ura banii \u015fi ea s\u0103r\u0103cia; el era materialist \u00een plan spiritual, \u00een timp ce ea l\u0103sa spiritualul pentru mai \u00eencolo \u015fi pe p\u0103m\u00e2nt urm\u0103rea binele material. Diferen\u0163ele, totu\u015fi, nu p\u0103reau s\u0103-i \u00eendep\u0103rteze, ci \u00eei atr\u0103geau unul spre altul, poate pentru c\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feau un nucleu de etic\u0103 uman\u0103 \u00een care se identificau. Tata o consulta \u00een toate problemele, \u00een timp ce mama, cum se spune, vedea cu ochii lui \u015fi \u00eei ar\u0103ta o iubire profund\u0103, necondi\u0163ionat\u0103, verificat\u0103 nu numai la greu, ci chiar \u015fi \u00een fa\u0163a oric\u0103rui dezacord radical sau a oric\u0103rei informa\u0163ii r\u0103ut\u0103cioase sau periculoase pe care vreun \u201esuflet caritabil\u201c i-ar fi dat-o despre el.<\/p>\n

\u2014 Eu \u00eel iubesc a\u015fa cum e, cu toate calit\u0103\u0163ile \u015fi toate defectele \u015fi \u00eemi plac la el p\u00e2n\u0103 \u015fi lucrurile cu care nu suntem de acord \u2014 ne spunea de multe ori mama.<\/p>\n

De\u00eendat\u0103 ce se trezeau diminea\u0163a sau c\u00e2nd se revedeau, la pr\u00e2nz sau seara, \u00eencepeau s\u0103-\u015fi povesteasc\u0103 tot (visele din timpul zilei \u015fi co\u015fmarurile din timpul nop\u0163ii) cu entuziasmul unor prieteni care nu se v\u0103zuser\u0103 de s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. \u00ce\u015fi povesteau bunele \u015fi relele care li se \u00eent\u00e2mplaser\u0103 \u00een ziua aceea \u015fi vorbeau tot timpul despre orice, despre via\u0163a copiilor, problemele de la birou, micile succese \u015fi e\u015fecurile constante ale vie\u0163ii cotidiene. C\u00e2nd nu erau \u00eempreun\u0103, vorbeau unul despre altul foarte bine \u015fi fiecare separat ne \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 iubim calit\u0103\u0163ile celuilalt. Uneori diminea\u0163a, mai ales la ferma de la Rionegro, \u00eei g\u0103seam \u00een pat, st\u00e2nd de vorb\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa\u0163i. Tata \u00eei scria poezii \u015fi c\u00e2ntece de iubire (pe care noi, copiii, trebuia s\u0103 le recit\u0103m sau s\u0103 le c\u00e2nt\u0103m de ziua ei de na\u015ftere), cu versuri amuzante \u00een fiecare an \u015fi cu acela\u015fi c\u00e2ntec sentimental la fiecare aniversare, pe care sora mea Marta \u00eel acompania la ghitar\u0103 (F\u0103r\u0103 tine, ar fi umbr\u0103, nimic nu ar fi f\u0103r\u0103 iubirea ta<\/em>\u2026). Mai mult, spre sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii, tata \u00eencepuse s\u0103 cultive trandafiri la ferm\u0103 dintr-un motiv foarte simplu, despre care a vorbit \u00eentr-un interviu: \u201eDe ce trandafiri? Simplu, pentru c\u0103 so\u0163iei mele, Ceciliei, \u00eei plac mult trandafirii\u201c. Mama, la r\u00e2ndul ei, muncea at\u00e2t de mult pentru o cauz\u0103, \u00een fond, altruist\u0103: pentru ca tata s\u0103 nu trebuiasc\u0103 s\u0103 aib\u0103 grija banilor, ba chiar s\u0103-i poat\u0103 d\u0103rui, a\u015fa cum \u00eei pl\u0103cea, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi fac\u0103 probleme c\u0103 neglija familia, dar mai ales pentru a putea s\u0103-\u015fi men\u0163in\u0103 independen\u0163a la universitate, pentru ca nimeni s\u0103 nu-i poat\u0103 \u00eenchide gura, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 frecvent \u00een Columbia, cu amenin\u0163\u0103ri \u015fi cu perspectiva foamei.<\/p>\n

Am mai spus c\u0103 tata tindea spre iluminismul filosofic \u015fi c\u0103 \u00een plan teologic era agnostic. Mama, \u00een schimb, era \u015fi continu\u0103 s\u0103 fie mistic\u0103, de\u015fi repeta mereu c\u0103 avea nevoie de \u201emult mai mult\u0103 credin\u0163\u0103\u201c \u015fi ce bine ar fi dac\u0103 ar avea-o. Credincioas\u0103, chiar foarte credincioas\u0103, bisericoas\u0103, cum se mai spune, \u015fi mereu cu Dumnezeu \u015fi Sf\u00e2nta Fecioar\u0103 pe buze. Religiozitatea ei avea totu\u015fi o component\u0103 animist\u0103, aproape p\u0103g\u00e2n\u0103, dat fiind c\u0103 sfin\u0163ii \u00een care ea credea cel mai mult nu erau cei din calendarul catolic, ci sufletele persoanelor moarte din propria familie, pe care ea le sanctifica automat \u00een momentul mor\u0163ii, f\u0103r\u0103 a a\u015ftepta vreo confirmare sau autorizare din partea Bisericii. Dac\u0103 r\u0103t\u0103cea banii sau dac\u0103 nu g\u0103sea cheile sau dac\u0103 vreunul dintre noi se \u00eemboln\u0103vea, ea \u00eencredin\u0163a problema sufletului unchiului Joaqu\u00edn, arhiepiscopul, sau sufletului lui Tat\u00e1, c\u00e2nd a murit \u015fi Tat\u00e1, sau celui al Martei Cecilia, sora mea, sau al mamei sale, dup\u0103 ce a murit bunica Victoria \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, sufletului tat\u0103lui meu, dup\u0103 ce a fost ucis. Dar \u00een acela\u015fi timp, de\u015fi mereu dependent\u0103 de aceste prezen\u0163e imateriale supralume\u015fti, mama nu tr\u0103ia niciodat\u0103 \u00een acea stare care se cheam\u0103 \u201euitare de sine \u015fi \u00een\u0103l\u0163are spiritual\u0103\u201c.<\/p>\n

Dimpotriv\u0103, era \u2014 \u015fi continu\u0103 s\u0103 fie \u015fi azi \u2014 persoana cea mai realist\u0103 din c\u00e2te cunosc \u015fi cu picioarele bine \u00eenfipte \u00een p\u0103m\u00e2nt. Gospod\u0103rea cu m\u00e2n\u0103 ferm\u0103 \u015fi sigur\u0103 economiile familiei (credincioas\u0103 \u00eentotdeauna principiului at\u00e2t de pu\u0163in cre\u015ftin potrivit c\u0103ruia \u201ecaritatea \u00eencepe acas\u0103, cu ai t\u0103i) \u015fi era mult mai capabil\u0103 dec\u00e2t tata s\u0103 rezolve problemele practice, at\u00e2t cele din cercul nostru imediat, c\u00e2t \u015fi pe cele ale altora, dac\u0103 \u00eei r\u0103m\u00e2nea timpul necesar. Pentru tata \u201ecaritatea de acas\u0103\u201c era ceva f\u0103r\u0103 sens, c\u0103ci aceasta nu \u00eensemna s\u0103 fii generos, ci s\u0103 te supui impulsurilor naturale \u015fi primitive (\u015fi a nu le avea echivala pentru el cu degenerarea boln\u0103vicioas\u0103 a min\u0163ii numit\u0103 avari\u0163ie) \u015fi se putea vorbi de caritate doar c\u00e2nd se manifest\u0103 cu cei care nu fac parte din cercul nostru cel mai apropiat \u015fi poate de aceea \u00eemprumuta sau d\u0103ruia bani \u00eentotdeauna sau \u00ee\u015fi risipea timpul cu cele mai idealiste proiecte \u2014 chiar dac\u0103 ele aveau \u015fi o latur\u0103 practic\u0103 \u2014 cum ar fi educarea s\u0103racilor s\u0103 fiarb\u0103 apa, s\u0103 construiasc\u0103 closete sau sisteme de apeducte \u015fi de canalizare.<\/p>\n

Dar altruismul tatei, care \u00een colectivitate \u015fi \u00een plan social era perfect, \u00een spa\u0163iul cotidian \u015fi individual era mai mult teoretic dec\u00e2t practic. Concret, \u00een problemele medicale, c\u00e2nd vreun \u0163\u0103ran bolnav din \u00eemprejurimile casei noastre de la \u0163ar\u0103 venea s\u0103-l consulte cu privire la vreo suferin\u0163\u0103, era mama cea care \u00eel \u00eent\u00e2mpina \u015fi asculta ce i se povestea despre simptome, spun\u00e2ndu-i c\u0103 va transmite totul tatei, care citea \u00een salon sau era \u00eengenuncheat \u00een fa\u0163a trandafirilor lui din gr\u0103din\u0103, \u00een timp ce ea f\u0103cea pantomima de a-l consulta pe omul acela, pentru ca apoi s\u0103-i recomande tot ea medicamentele necesare. Dac\u0103 cineva \u00eentreba de ce nu putea s\u0103-l vad\u0103 personal pe \u201edomnul doctor\u201c, mama \u00eei spunea c\u0103 era acela\u015fi lucru dac\u0103 \u00eel asculta ea, pentru c\u0103 avea mult\u0103 experien\u0163\u0103 (d\u00e2ndu-se drept infirmier\u0103, de\u015fi singurele lucruri pe care \u015ftia s\u0103 le fac\u0103 era s\u0103 pun\u0103 tinctur\u0103 de iod pe r\u0103ni, s\u0103 schimbe bandajele, s\u0103 dezinfecteze termometrele \u015fi s\u0103 fac\u0103 injec\u0163ii) \u015fi c\u0103 urma \u00eentocmai instruc\u0163iunile so\u0163ului ei.<\/p>\n

 <\/p>\n

Surs\u0103 foto<\/a> Hector Abad Faciolince.<\/p>\n

Parteneri media: Revista Unica \u0219i Radio Rom\u00e2nia Cultural.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Suntem deja uitarea ce vom fi [\u00een original El olvido que seremos] de Hector Abad Faciolince este cea mai recent\u0103 apari\u021bie editorial\u0103 din colec\u021bia Byblos, disponibil\u0103\u00a0\u00een cur\u00e2nd \u00een libr\u0103rii \u0219i online. Un roman autobiografic premiat, scris de cel mai reprezentativ autor columbian de dup\u0103 perioada boom-ului, ce spune povestea unei familii colorate \u0219i greu \u00eencercate… O poveste columbian\u0103: „Suntem deja uitarea ce vom fi” de Hector Abad Faciolince<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":11116,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[3],"tags":[2879,3347,4489,3348,267,3352,464,4491,577,636,2878,3343,3344,3346,3350,1010,3345,3349,3351,1583,1664],"class_list":["post-11113","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-carte","tag-avanpremiera","tag-boom","tag-carte","tag-carte-america-de-sud","tag-carti","tag-columbia","tag-curtea-veche","tag-curtea-veche-publishing","tag-editura","tag-familie","tag-fragment","tag-hector-abad","tag-hector-abad-faciolince","tag-literatura-sud-americana","tag-mariana-sipos","tag-mario-vargas-llosa","tag-proza-columbiana","tag-suntem-deja-uitarea-ce-vom-fi","tag-tata","tag-traducere","tag-volum"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11113","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11113"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11113\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/11116"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11113"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11113"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.curteaveche.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11113"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}