Șapte povestiri despre Al Doilea Război Mondial, rela­tate din perspectiva unui cadet. Intensă, scrisă cu o precizie necruțătoare, cartea lui Székely János, apărută la Curtea Veche Publishing în traducerea lui Marius Tabacu și publicată în colaborare cu Institutul Balassi – Institutul Maghiar din Bucureşti, este considerată una dintre cele mai importante cărți despre război din literatura maghiară.

Pe 4 februarie 2020, începând cu ora 19.00, vă invităm la evenimentul de lansare de la sediul Institutului Maghiar (București, Strada Gina Patrichi nr 8). Cu ocazia lansării volumului va avea loc un spectacol lectură regizat de Kovacs Zsuzsanna, în interpretarea actorului Lari Giorgescu. Despre carte, semnificaţia ei şi traducerea recent apărută vor dialoga scriitorii Marton Evelin şi Filip Florian.

Evenimentul de căpătâi al bărbaţilor din generaţia de astăzi (şi în acelaşi timp factorul esenţial al istoriei contemporane) este războiul. Iar reperul cel mai grăitor al lumii noastre trecute este tot războiul. Cine nu înţelege asta, nu ne înţelege nici pe noi – scria Szekely Janos în capitolul intitulat Dedicaţie. Al doilea război mondial a zguduit din temelii întreaga fiinţă a autorului, care la vârsta de doar 16 ani se găseşte pe câmpul de luptă, parte a unei armate deloc glorioase, în retragere, ştiind că mai totul este pierdut, agăţându-se până la ultimul moment de regulamentul militar riguros, care însă nu mai poate salva nimic. Seria de povestiri întitulată A nyugati hadtest (Armata de apus) conştientizează – prin sensibilitatea morală şi pasiunea scriitorului de a căuta adevărul – ceea ce nu poate fi uitat. Ce se poate uita să uităm cu sufletul împăcat. Ce nu se poate uita: aceasta este şansa noastră – cu aceste gânduri începe Armata de apus.

Szekely Janos (1929-1992) a fost o personalitate polivalentă a literaturii maghiare din secolul al XX-lea, poet, prozator, dramaturg, eseist şi traducător. S-a născut la Turda, iar în 1940 s-a mutat la Târgu Mureş unde a studiat la Colegiul Reformat (astăzi Liceul Teoretic Bolyai Farkas), apoi din 1943 a fost cadet la Şcoala Militară. În 1944 compania lui a fost dusă în Europa de Vest, din faţa frontului care se apropia. Pe parcurs Szekely Janos a fost luat prizonier, de unde s-a întors în 1946, terminând-şi studiile liceale. În perioada 1948-1952 a studiat filosofia la Universitatea Bolyai din Cluj.

A nyugati hadtest (Armata de apus) a apărut prima dată în 1979 la editura Kriterion, iar în anul 1980 a fost denumit Cartea anului de către revista Utunk din Cluj (* astăzi Helikon). Scriitorul a refuzat Premiul Pezsgo ce i se conferise pentur acest roman, refuzând cu consecvenţă toate celelalte premii acordate ulterior. După 1990 numele lui s-a vehiculat de mai multe ori cu ocazia nominalizărilor pentru premiile Jozsef Attila şi Kossuth, dar autorul a făcut tot posibilul ca să nu primească nici unul din acestea.

În prezentarea cărţii apărută din nou la Editura Partvonal (Budapesta, 2016) scriitorul Dragoman Gyorgy rezuma în felul următor: „Volumul – pe cât de subţire, pe atât de intens – cuprinde şapte povestiri despre cel de Al Doilea Război Mondial, relatate din perspectiva unui cadet. Szekely Janos descrie cu o precizie necruţătoare efectele sistemului militar asupra persoanei. Fiecare povestire rămâne cu cititorul pentru mult timp: un cadet este torturat şi umilit de toată compania;un profesor devenit ofiţer se vede constrâns să îşi execute un fost elev care dezertase; un neamţ cu privire inteligentă, care conduce o motocicletă, însoţit de un câine lup, lichidează metodic prizonierii rămaşi în urmă dintr-o trupă în retragere. Paginile analizează la rece etica înfrângerii, redau cu acuitate felul în care războiul schimonoseşte totul şi pe toţi, cum pe chipul lui se nasc – sub pretextul cinstei – teama, cruzimea şi oroarea de neoprit.”