Oamenii deseori spun fix opusul a ceea ce ar vrea să spună de fapt. Este un tip de greșeală pe care lingviștii o numesc „negație accidentală” (eng. misnegation).  Mark Liberman, lingvist la universitatea din Pennsylvania, spune că oamenii comit cele mai grave erori în discursul vorbit.

Negațiile accidentale apar în deosebi din cauza faptului că este foarte dificil ca o persoană să rețină numărul de negații dintr-o frază. Unele negații sunt evidente: „nu” este cea mai clară. Dar sunt și alte tipuri de negații: de exemplu „cu greu”, care este un adverb de negație, nu reprezintă o negație directă. „Cu greu poate fi numit un negociator strălucit” înseamnă că acea persoană nu este sub nicio formă un negociator strălucit.

Drept urmare, multe cuvinte pot răsturna întregul sens al unei propoziții. În frazele mai lungi și mai complexe este foarte simplu să uităm câte asemenea cuvinte am folosit. Domnul Liberman menționează că generalul Michael Hayden, directorul CIA în timpul administrației Bush Jr., a punctat recent:

„Nu aș fi surprins dacă aceasta nu ar fi ultima punere sub acuzare care nu vizează un cetățean american.”

Dacă numărăm cu atenție negațiile, observăm că generalul Hayden a spus exact opusul a ceea ce a dorit să transmită. Trei negații pot fi deja prea multe dacă fraza este una relativ complicată: creierul face mai multe lucruri deodată pentru ca noi să avem un discurs coerent, iar încercarea de a ține pasul cu mai multe negații pare a fi prea mult pentru el. Același lucru se întâmplă și în cazul mai multor tipuri de propoziții gramaticale, cum a fost în cazul generalului Hayden.

Un al treilea factor identificat de domnul Liberman sunt propozițiile „irrealis”, cele care fac referire la o afirmație ipotetică sau care este deocamdată falsă. Negația accidentală se petrece deseori în situații „irrealis”, iar proziția „…dacă aceasta nu ar fi ultima punere sub acuzare…” este exemplul perfect.

Este evident ce a vrut să spună generalul Hayden: el era de părere că viitoarele puneri sub acuzare vor viza cu certitudine cetățeni americani. Cu alte cuvinte, această chestiune gramaticală este una de bază, nu una pe care oamenii ar avea dificultăți în a o înțelege.

Cu toții stim exact la ce se referă Mick Jagger când spune „Nu am parte de nicio safisfacție” (eng. I can’t get no satisfaction).

 

Sursă: https://www.economist.com/prospero/2018/07/18/a-grammatical-analysis-of-donald-trumps-double-negatives

Text de Roz Townsend, autoarea cărții „Dezvoltă-ți abilitățile de comunicare – Idei simple pentru prezentări de succes” care poate fi achiziționată aici.