Luni, 7 mai, vă invităm la evenimentul de lansare a volumului „Eu și Timpul” de Margareta Pâslaru ce va avea loc la Muzeul Municipiului Bucureşti (Palatul Şuţu – Piaţa Universităţii), începând cu ora 18.30.
Până atunci puteți să redescoperiți versurile melodiei „Flăcări”, în care artista declară că se regăsește în totalitate:
Sunt flacără, sunt jar, sunt pară,/ Merg printre oameni luminând./
Sunt ca o stea ce străluceşte,/ Dar nimeni nu mă vede-arzând.// Ard
ca un codru ce nu piere/ Sub flăcările ce-l încing,/ Un codru care
arde-ntruna/ Dar flăcările nu-l ating// Şi ard, şi ard, aşa de-a rândul,
Ca mii şi mii de stele./ Îi luminez pe cei din preajmă/ Arzându-mi
visurile mele.// Ştiu, se va stinge crud odată/ Această flacără, stindard
Da-mi pare rău că se va stinge/ Fiindcă trăiesc numai cât ard…
(versuri: Virgil Carianopol; muzica: Margareta Pâslaru)
(…)
Mai multe detalii despre lansare găsiți și aici.
Fragment din volumul “Eu şi Timpul”:
Ajută-ne, Doamne!
La spital m-au lăsat să intru în sala pregătitoare pentru operaţie. (…) Ne-am ţinut de mână tăcuţi până l-au luat, apoi am privit rotilele patului mobil cotind la sfârşitul coridorului. Ghemuită pe scaunul din sala de aşteptare, am închis ochii şi m-am rugat cu toată fiinţa.
Sentimente murmurate, înşiruiri disperate, întrebări furioase, promisiuni către Cel de Sus, aşa cum numai în copilărie mă rugam, cu ardoarea inocenţei. Tot încercam să-mi imaginez operaţia şi rezultatul ei. „Nu poate fi decât mai bine, nu? Trebuie să ne bucurăm de Măriuca, mai avem atâtea de făcut.“ Zumzăitul celorlalţi din încăpere avea un efect anestezic, pluteam între vis şi realitate, dar ambele deveniseră un coşmar.
Ca într-un film, viaţa mi se derula în clipuri, pe sub pleoape. De la prima noastră întâlnire pe bulevardul Dacia în Bucureşti, plimbările nocturne cu barca, sărutul, marea iubire, căsătoria secretă, întâlnirea cu socrii, acceptarea în noua familie, şi până la instalarea în Calea Victoriei nr. 100. Involuntar, pe sărite, îmi apăreau cortegii mortuare, bunicii buni şi cei răi, părinţii mei duşi în ceruri divorţaţi, viaţa nomadă; ambiţie, chemare, pasiune, debut în muzică, teatru, folclor, film, compoziţii şi texte, glorie, suspendări, arhitecţii Ghiţulescu, părinţi spirituali, aprecieri, antipatii, popularitate, cenzură, premii, turnee, multă muncă, fără viză de ieşire, perseverenţa, naşterea Măriucăi, triumf, critici, victorii, persecuţii, securişti, zborul peste ocean, adaptarea, progresul, prosperitatea familiei, evoluţie, prima noastră casă, masterele Măriucăi, galeriile de artă, voluntariatul, noi compoziţii, înregistrări cu Adrian, prima vizită în ţară, orfelinate, primul CD Electrecord, UNICEF, Crucea Roşie, turneul „40 de ani de la debut“ în Canada şi SUA, Internet, Ziua Internaţională a Copilului în SUA , reuşita, din nou în televiziune, producător, afirmare, aprecieri, împliniri pe alt continent.