Margareta Pâslaru se înfăţişează, după mai bine de 50 de ani de carieră artistică, şi în ipostaza de scriitoare. Volumul „Eu şi Timpul. Viaţă, vocaţie, viziune”, în pregătire la Curtea Veche Publishing, reprezintă un minidocumentar al experienţelor trăite de una dintre cele mai memorabile figuri ale scenei româneşti. Lansarea cărţii va avea loc luni, 7 mai, începând cu ora 18.30, în holul mare al Muzeului Municipiului Bucureşti (Palatul Şuţu – Piaţa Universităţii), şi va reuni, spre deliciul publicului, arta scrisului, a picturii, a sculpturii şi a cântului.

Scrierea acestei cărţi reprezintă un dar al mult-îndrăgitei artiste pentru publicul ce, de ani întregi, o înconjoară cu dragoste. Tocmai de aceea, evenimentul de lansare se anunţă a fi unul cu totul deosebit. Invitaţi vor fi criticul de film Magda Mihăilescu, realizatoarea TV Elise Stan şi Constantin Vlad, redactor-şef al editurii Curtea Veche.

Pentru seara lansării, Margareta Pâslaru, în acompaniamentul muzicianului Călin Grigoriu, va interpreta o compoziţie proprie, pe care o veţi recunoaşte, pe versuri de Virgil Carianopol.  Aceasta nu va fi, însă, singura surpriză. Preocuparea artistei pentru cultivarea tinerelor talente muzicale este deja bine cunoscută, iar în acest an “Premiul Margareta Pâslaru pentru Originalitate Interpretativă”, în valoare de 1000 de dolari, va fi decernat în cadrul lansării volumului “Eu şi Timpul”. Artista cedează drepturile ce i se cuvin în contul premiului anual, fondat la aniversarea a 40 de ani a Festivalului Mamaia (2010).

În volumul “Eu şi Timpul. Viaţă, vocaţie, viziune”, Margareta Pâslaru reuşeşte să suprindă cinematografic şi să redea cu sensibilitate momente reprezentative din viaţa şi cariera sa, împletite inseparabil prin intensitatea trăirilor, prin colegii deosebiţi, dar mai ales prin dedicarea ce a  caracterizat-o întotdeauna. Cititorii vor fi bucuroşi să descopere în cartea autobiografică 100 de ilustraţii din arhiva personală, multe dintre ele prezentate publicului în premieră.

Dintr-o familie de artişti (bunicul său, Ion Dimitriu-Bârlad, al cărui bust va fi expus în cadrul mini-expoziţiei “Portrete de familie” din timpul lansării, a fost un sculptor renumit; bunica sa cânta la pian şi picta în stil impresionist; mătuşa era balerină, iar mama, cântăreaţă de operă), Margareta Pâslaru a moştenit, la rândul ei, înclinaţiile spre artă, ştiind să danseze, să creeze costume, să cânte şi să interpreteze roluri interesante, având adesea alături artişti remarcabili ce au rămas în inimile oamenilor. Este vorba de nume mari, precum Toma Caragiu, George Măruţă, Rodica Tapalagă, Maria Tănase, iar lista ar putea continua la nesfârşit, pentru că Margareta Pâslaru a avut o carieră extraordinară, atrăgând ca un magnet privirile şi cucerind inimile.

Titlul volumului a fost ales, după cum declară chiar Margareta Pâslaru, ca urmare a obsesiei sale pentru ireversibilul TIMP, ce a urmărit-o încă de la vârsta de 9 ani, când a conştientizat că “nu va mai serba niciodată 9 ani la 9 iulie”. Această preocupare a continuat prin cântecele compuse de-a lungul timpului: “Ceasul vrăjitor” (1967), “Timpul” (1970), “Eu şi Timpul” (1980). Momentul decisiv pentru alegerea titlului cărţii autobiografice a rămas, însă, emoţionanta redescoperire, la 69 de ani, a bustului realizat de Corneliu Medrea, bust ce o reprezenta chiar pe artistă la 19 ani. Fotografia ce ilustrează acest moment apare pe coperta cărţii. “Nimic nu este întâmplător”(Margareta Pâslaru).

În continuare, vă invităm să vă amintiţi una dintre melodiile celebre ale Margaretei Pâslaru şi să revedeţi un fragment din filmul “Veronica“:

Flăcări

Sunt flacără, sunt jar, sunt pară,/ Merg printre oameni luminând./

Sunt ca o stea ce străluceşte,/ Dar nimeni nu mă vede-arzând.// Ard

ca un codru ce nu piere/ Sub flăcările ce-l încing,/ Un codru care

arde-ntruna/ Dar flăcările nu-l ating// Şi ard, şi ard, aşa de-a rândul,

Ca mii şi mii de stele./ Îi luminez pe cei din preajmă/ Arzându-mi

visurile mele.// Ştiu, se va stinge crud odată/ Această flacără, stindard

Da-mi pare rău că se va stinge/ Fiindcă trăiesc numai cât ard…

(versuri: Virgil Carianopol; muzica: Margareta Pâslaru)