Vineri, 12 august, Căsuța din povești și-a închis porțile cu un ultim spectacol în cadrul taberei de creație ”Vara pe uliță”. Actrița Rodica Mandache, împreună cu invitatele dumneaei, Loredana Benga, Andreea Tănase și Monica Mușat, i-au încântat pe cei mici cu un spectacol deosebit, conducându-i într-o lume plină de magie.

Le mulțumim încă o dată invitatelor noastre și în special doamnei Rodica Mandache pentru bucuria pe care le-a oferit-o copiilor pe parcursul celor 6 ediții ale Căsuței din povești.

De asemenea, dorim să mulțumim tuturor celor care au fost prezenți la spectacolele oferite de editura Curtea Veche în parteneriat cu Muzeul Satului și Jurnalul Național.

Mai jos, vă prezentăm poveștile premiate:

Bodor Andrei Lucian (10 ani) – Ciocârlia

Acum mult timp, în România, trăia un împărat al cărui palat era cel mai frumos din lume, fiind construit în întregime din porțelan delicat. În jurul palatului erau splendide grădini imense, pline cu plante și flori rare. În spatele acestor grădini, o pădure mare de pini străjuia drumul până la mare. În această pădure de pini trăia o micuță ciocârlie. Ciocârlia cânta atât de frumos încât oricine o auzea cântând nu mai putea să uite vreodată cântecul ei.

Pădurarii se opreau din munca lor când auzeau ciocârlia cântând. ”Ce frumos cântă!” ziceau ei, uitând de problemele lor și ascultând muzica dulce.

Călători mulți veneau din țări îndepărtate să vadă regatul împăratului. Ei admirau delicatul palat de porțelan și grădinile minunate, dar când auzeau cântecul ciocârliei, toți spuneau: ”Acesta este cel mai frumos din toate frumusețile de aici!”.

Scriitori și poeți au scris cărți care lăudau frumusețea palatului împăratului și a grădinilor lui. Dar ei lăudau ciocârlia mai mult chiar decât aceste frumuseți. Aceste cărți ajungeau peste tot în lume, iar într-o zi, împăratul însuși deschise una dintre acestea. ”Ce minunat!” zise el, ”Această carte spune că, dintre toate lucrurile minunate din regatul meu, cântecul ciocârliei este cel mai frumos! Dar unde este această ciocârlie, de ce eu nu am auzit-o niciodată cântând?”.

Împăratul a adunat toți miniștrii și curtenii săi și i-a întrebat despre ciocârlie. Dar niciunul dintre aceștia nu auzise pasărea, nici măcar doamnele de onoare, bucătarii  sau ceilalți servitori nu auziseră cântecul ciocârliei. […]


Sarah Al Kohali (8 ani) – Aventura mea cu Winnie

Era deja destul de târziu când am intrat în mare viteză pe ușa bibliotecii. ”Ai avut noroc” mi-a spus doamna de la ușă, am mers la raftul cu povești în timp ce am scos cartea de care aveam mare nevoie, mi-a căzut mapa cu notițe și în încercarea mea de a-mi recupera foile nici nu știu cum a zburat timpul… era liniște și nu am mai zărit pe nimeni… eram singură în bibliotecă. ”Ce mă fac o noapte întreagă singură aici?”… La un moment dat s-a auzit un zgomot o ușă… în liniștea aceea am zărit personajele mele preferate: Albă ca Zăpada, piticii, Cenușăreasa, Frumoasa din Pădurea Adormită. Oau! o atingere caldă am simțit pe mâna mea – era Winnie! Prietenul meu preferat îmi spune: ”Nu trebuie să-ți fie frică, așa este în fiecare noapte, fiecare personaj se eliberează din cartea sa își pune rolul în scena bibliotecii, iar dimineața revenim la tipare!”. După care o siluetă verde mi-a zâmbit ironic și m-a întrebat ”Ce cauți tu aici?” i-am spus că m-am rătăcit, la care piticul a râs și a îndreptat arcul spre mine, a tras săgeata și când m-a nimerit. Am simțit că mă gâdil, toți râdeau de mine și se amuzau teribil. Winnie le-a cerut să înceteze, le-a spus: ”este buna mea prietenă și vă rog să încetați”. Era o mare zarvă și el mi-a spus unde este ușa secretă și să fug cât mă țin picioarele. În urma mea era o mulțime de spiriduși. Atunci am înțeles că nu le plăcea prezența mea, aşa că am tot fugit şi la un moment dat am căzut într-un fotoliu adormită. Bip! Bip! Bip! se aude. Când am deschis ochii eram în camera mea, suna ceasul zgomotos și eu aveam ursulețul Winnie de pluș în brațe. Trebuie să mă trezesc, este o nouă zi de școală!