Vineri, 15 iulie, la cea mai recentă întâlnire de la “Căsuţa din poveşti” (Muzeul Satului – Casa Glod), actriţa Rodica Mandache împreună cu Loredana Benga şi Monica Muşat i-au încântat din nou pe cei mici cu un spectacol.

Cu această ocazie, i-am premiat şi pe tinerii scriitori ce s-au înscris la concursul de compuneri şi, în decursul unei săptămâni, s-au pregătit să aducă poveşti la Căsuţa din Muzeul Satului. Spre marea noastră bucurie, mulţi dintre copiii aflaţi în tabăra “Vara pe uliţă” de la Muzeul Satului şi-au dovedit creativitatea şi sensibilitatea prin scurte compuneri.

Poveştile şi descrierile câştigătoare au fost şi vor fi răsplătite la “Căsuţa din poveşti” cu cele mai frumoase volume pentru copii de la editura Curtea Veche, şi apoi postate aici. Toate compunerile pe care le primim sunt jurizate de către Jurnalul Naţional împreună cu editura Curtea Veche şi intră în concurs pentru premiul cel mare – un loc gratuit în tabăra “Vara pe uliţă” (ediţia viitoare) şi transformarea compunerii într-o scenetă.

Vă reamintim că până pe 13 august vă aştepăm cu poveşti frumoase în fiecare vineri începând cu ora 12.00  în Muzeul Satului!

Mai jos, cele trei compuneri câştigătoare:

Sursa foto

Anamaria Breazu – “O clipă de viaţă”

Gingaş, firav, cu aripioarele poleite în culori calde, fluturele dă târcoale unui câmp multicolor, plin de flori colorate în fel de fel de nuanţe.

El bate rapid din aripile delicate, indecis asupra cărei flori să poposească. În final, îşi alege o floare sângerie, bogată în petale, de pe care alunecă bobiţe de rouă pe care le soarbe neîncetat. După ce îşi poposeşte setea, rămâne nemişcat, adoarme sub razele calde ale soarelui.

Din depărtări se apropie un vânticel. Fluterele adormit prinde dintr-o dată viaţă şi se ridică spre învolburatul cer. Îşi mişcă aripioarele cu o artă desăvârşită. Urcă şi coboară în înălţimi cu o repeziciune nefirească, apoi se lasă purtat de suflarea vântului neliniştit, alunecând prin aer.

Dansul fluturelui a luat sfârşit la fel de gingaş cum a început, iar acum prietenul nostru se îndepărtează încet spre o nouă zi.

Vlad Cristea – “Pisica cea călătoare”

A fost odată ca niciodată o pisică ce trăia în Bulgaria, pe lângă un hotel, şi voia să afle cum e în România.

Pisica, cum era ea deşteaptă, a luat într-un ghiozdănel mâncare pentru şase zile. Până a ieşit din Albena a durat două ore. I s-a terminat mâncarea, dar a avut noroc că a intrat într-un oraş şi acolo a mâncat pe săturate şi a citit pe panou “trei kilometri până în România”. S-a bucurat. Când a ajuns la gropiţă, era un controlor care verifica paşapoartele. Atunci a sărit pe un camion şi n-a fost văzută de controlor. Cu acest camion a ajuns pe bac.

A fost foarte frumoasă plimbarea cu bacul în lumina soarelui. Dar i-a fost aşa de dor de Bulgaria încât s-a întors la ea acasă.

Anda-Iulia Draga – “Poveste cu final neaşteptat” – fragment

A fost odată ca niciodată o fiică de împărat. Aceasta locuia într-un palat care era aşezat lângă o fântână superbă. Pe fundul acestei fântâni apa era foarte limpede, astfel încât se putea observa o cutie de culoare arămie.

Fata, uimită, a decis să coboare în fântână pentru a afla ce se ascunde în misterioasa cutie arămie. Curteanii o căutau peste tot, dar ea întârzia să apară. Inima fetei începuse să bată mai tare pentru că sfoara era cam şubredă. (…)

A luat cutia cea grea şi arămie şi împreună cu ea a plecat repede în dormitor pentru a afla ce se ascunde în ea. Curtenii au văzut-o şi s-au bucurat foarte mult că fiica de împărat era vie şi nevătămată, deşi era foarte murdară.

Ajunsă în dormitor, fata a deschis cutia şi a găsit o păpuşă zdrenţuroasă. Această păpuşă îi inspira ceva – i se părea că o mai văzuse undeva, dar nu ştia unde şi când. Începu să studieze păpuşa. Cu litere italice pe hăinuţa sa murdară şi veche de atîţia zeci de ani scria: “Litterae scripta manet, volant irrevocabile verbum”. Aceste litere mai degrabă speriară fata. (…)