Pregătim ceva cu totul spectaculos pentru voi! La propriu.

Deocamdata, vă spun doar atât: să nu vă faceţi planuri pentru miercuri, 18 noiembrie la ora 18:30. Ah…şi să fiţi la Cărtureşti MŢR (Şos. Kiseleff nr.3). Revin în cel mai scurt timp cu amănunte.

Până atunci, vă ofer o bucăţică din surpriza noastră. Poftă bună!

 

                                                        29.

 

ÎNGERUL

(pare responsabilul cu ce se întâmplã pe scenã, poate are şi microfon)

Ultima atenţionare, Mozart, sã vinã Mozartu’ pe scenã!

(tãcere)

Wolfi, la dracu’, du-te pe scenã!

(parcã cineva l-ar împinge pe Mozart direct în mijlocul scenei; ni-l putem imagina îmbrãcat într-un sacou yuppies, al dracu’ de scump, purtând perucã, dar, la urma urmei, ce nu ne putem imagina?; în timp ce iese, Îngerul spune într-o doarã)

ÎNGERUL

Cu îndemânare, Mozicã mic, cu îndemânare!

MOZART

Papa, unde eşti?

(Haydn iese de-a buşilea de sub pian, dintre picioarele lui Polzelli, îndatã ce-l vede, Mozart se lasã şi el pe brânci, chefnesc fericiţi, se învârt cu veselie de jur-împrejur, latrã, se joacã, poate cã şi cântã lãtrând, în tot cazul: şi aşa mai departe; o mare prietenie între bãrbaţi; apoi stau în tãcere, gâfâind)

Papa, punem de-un cvartet de coarde?

HAYDN

În doi?

(stau aşezaţi pe scenã)

MOZART

Am putea încerca — noi doi suntem în stare de orice — Papa, dragul meu Papa, ce mult timp a trecut de când nu te-am mai vãzut —

HAYDN

Marele Mozart — şi eu mã bucur —

MOZART

Ţi-am adus şase cvartete de coarde, parc-ar fi douã kile de rodii. Sunt roadele unei trude îndelungate şi grele. Ţi le ofer sperând cã nu le vei considera nedemne de tine.

(tãcere, priveşte de jur-împrejur)

Papa, ţie nu-ţi vine sã mori în — nu-ştiu-cum-se-cheamã-asta? Atâţia ani…! Eu n-aş rezista aici nicio sãptãmânã. Şi ţânţarii! şi prinţul!

HAYDN

(indispus)

Am avut prinţi buni.

MOZART

Mãi…, ştii cã doi ţânţari întotdeauna —

HAYDN

Ştiu. Ştiu cum sunã când se izbesc doi Ţânţari.

MOZART

(râde)

Papa! Dar cum sunã când se izbeşte unul? Poftim?!

(tãcere)

Sã nu mai rãmâi aici, Papa — sau inventeazã ceva — cum vine asta, muzica ta e la cel mai înalt nivel — super — e palpitantã, sublimã, senzualã, pasionantã şi umoristicã, umoristicã, Papa, umoristicã — şi când mã uit la viaţa ta —(sforãie) adorm. Cum vine asta?

HAYDN

N-are importanţã. E totuna.

 

Fragment din Rubens şi femeile neeuclidiene de Peter Esterhazy, piesa Treizeci şi trei de variaţiuni pe craniul-Haydn (spectacol modern de revistă).