Poezii

Colecție: Poezii

Copertă: Dan Stanciu

Anul apariției: 2000

Număr pagini: 312

Format: 13 x 20 cm, ediţie de lux, cartonată

ISBN: 973-99592-9-6

Poezii

Autor: Geo Dumitrescu

În stoc
33,72 Lei

Comenzi telefonice:
021 222 25 36 / 0744 369 721
Interval orar: 9:00 - 17:00
  • Cu ocazia aniversării a 80 de ani de către Geo Dumitrescu, editura Curtea Veche a publicat ediţia completă şi definitivă a Operei sale poetice (Aritmetica, Libertatea de a trage cu puşca, Furtuna în Marea Serenităţii, Aventuri lirice, Nevoia de cercuri, Jurnal de campanie, Africa de sub frunte). Cartea este îngrijită chiar de autor şi are o prefaţă semnată de Eugen Simion în care este confirmată valoarea creaţiei lui Geo Dumitrescu: Geo Dumitrescu şi-a format, încă de la început, un stil, şi stilul său poetic s-a impus. Este stilul unei generaţii şi stilul unei personalităţi care refuză să se clasicizeze, să se ia – cum se spune – în serios, făcând opoziţie literaturii din interiorul literaturii. Prin acest continuu exerciţiu al contestaţiei, stilul, ca şi omul, refuză să îmbătrânească. Geo Dumitrescu este unul dintre poeţii cei mai importanţi după război.

    Fiecare capitol al cărţii este însoţit de desenele şi facsimilele din manuscrisele autorului. Lucrarea mai cuprinde un indice alfabetic al poeziilor, referinţe critice şi nota autorului: Ediţia de faţă, pe care o prezintă Curtea Veche, distinsă editură cu afinităţi mateine, într-o ţinută aleasă, cordială şi aluziv-omagială faţă de iminentul nimb octogenar (dar şi optzecist, oarecum!) al autorului, este desigur un fapt de istorie literară. (...) Criticii, de altfel, sunt convocaţi şi de data asta, în anexa cărţii, ca un preţios auxiliar al lecturii

    Eugen Jebeleanu : Poeţii adevăraţi poartă, uneori fără măcar să ştie, câte un semn. Semnul li-este săpat în inima. El poate să fie, ca la Poe, un corb, ca la Eminescu, o faptură ciudată cu faţă scăldată în pletele nesfârşite ale Melancoliei (...). Poet adevărat fiind, Geo Dumitrescu îşi are şi el semnul său. Semnul acesta (...) este, fără doar şi poate, Cercul. Cercul, simbol al împlinirilor armonioase, al zborului fără oprire. (...) Toate splendidele izvoare ale inspiraţiei sunt captate şi folosite de Geo Dumitrescu pentru a înfrumuseţa, spălând de ceea ce este impuritate, faţa Omului. (...) Pentru că, mi se pare, poezia trebuie să-ţi facă nu numai plăcere, ea trebuie să-ţi dea şi încredere în voinţa omului de a ramâne Om. Chiar dacă inima ia, şi nu o dată, forma lacrimii, traiectoria zborului neîntrerupt trebuie apărată. Cu orice preţ. E ceea ce face Geo Dumitrescu.

    Dragoş Vrânceanu: Poeziile din Libertatea de a trage cu puşca au sărit peste suprarealism ca peste nişte focuri aprinse de copii bătrâni, şi cu o fericită bărbăţie precoce, s-au luat la trântă cu lucrurile aşa cum sunt şi îndeosebi cu războiul.

    Perpessicius: Într-un ciclu, Furtuna în Marea Serenităţii, cu titlu imprumutat s-ar zice, ortografiei selenare, Geo Dumitrescu adună laolaltă multe din cele mai frumoase şi mai complexe poeme de iubire ale lirismului nostru, ceea ce spune îndeajuns, dacă punem la socoteală şi vârsta acestui lirism, şi calitatea lui.

    argumente îmi curgeau pe tâmplă...

    Ne salutam aşa: mai întâi aşezam mâna
    pe obrazul ei, apoi o mutam uşor
    pe obrazul meu, aducând între degete
    un fir de răcoare. Prin asta,
    temperaturile noastre deveneau egale,
    apoi, din nou le făceam să difere
    alergând unul prin celălalt...
    Treceam prin lungi coridoare de umbră,
    prin grele urcuşuri
    şi bucurii tulburi şi galbene,
    apoi ne-ntorceam
    în căderi libere, ameţitoare,
    despovăraţi de timp şi de trupuri,
    tăcuţi şi albi...