Admirabila carte a lui Adrian Leonard Mociulschi reînvie un Ev Mediu genuin — total diferit de clişeul curent al „barbariei“ şi „întunecimii“ — evidenţiind o lume plină de originalitate, o lume a catedralelor bizantine şi romanice, cu largi cupole şi rotunjite ferestre, cu primitoare castele, în care trubadurii şi truverii, altfel spus căutătorii de rime şi de idei, cântau poezia, într-o vreme când cele două arte interferau, fără a fi despărţite de canoane renascentiste şi moderne. Atunci, în Evul Mediu, nu exista poezie fără melodie! Pilonii Evului Mediu, evocaţi în această lucrare, sunt arhitectura şi muzica, o arhitectură total nouă, rezultată din „revolta“ contra principiilor vitruviene, şi o muzică inedită — azi foarte gustată, fiindcă spune ceva tinerilor! — fondată pe ritm, nu pe măsură şi răzvrătită contra „muzicii măsurate“ din perioada antichităţii. Departe de a mai fi o „epocă de trecere“ (neglijabilă) de la „luminile“ antice la cele renascentiste (imitate după cele antice!), Evul Mediu al lui Adrian Leonard Mociulschi devine reconstituirea fidelă a ceea ce a fost atunci inedit în arhitectură şi muzică, ridicând un imn de mărire unei lumi cu adevărat mari. Cartea se citeşte cu pasiune şi bucurie, fiindcă dărâmă prejudecăţi într-o manieră agreabilă, reconstituind o realitate care pare, privită de departe, mirifică şi fabuloasă, când de fapt ea este doar fermecătoare, caldă şi profund umană.

Acad. prof. Ioan-Aurel Pop

Adrian Leonard Mociulschi (n. 1973) este dublu licenţiat în muzică (Academia de Muzică Bucureşti, 1998) şi în teologie (Institutul Teologic Romano-Catolic din Bucureşti, 2005). A studiat teologia morală cu Monseniorul Ioan Robu, istoria filosofiei cu academicianul Gheorghe Vlăduţescu şi compoziţia muzicală cu academicianul Ştefan Niculescu. În anul 2006 i s-a acordat cu distincţie (cum laude) titlul academic de doctor în muzică.
Urmând titlului „Ştefan Niculescu. Poetică, matematică şi armonie muzicală“, o cercetare interdisciplinară circumscrisă literaturii ştiinţifice (volum apărut la Curtea Veche în 2010), cartea de faţă se constituie într-un punct de vedere inspirat de sincretismul artelor. Autorul realizează imersia într-un labirint policentric situat în Evul Mediu, căutând adevărul artistic — pe care nu îl regăseşte în manifestările divergente ale artei contemporane — de-a lungul stilurilor bizantin, romanic şi gotic.
Volumul este rezultatul unui studiu de caz realizat în cadrul Institutului MIDAS – Music Institute for Doctoral Advanced Studies.