S.C. CURTEA VECHE PUBLISHING S.R.L.

C.U.I.: R11348249
Reg. com.: J40/13066/21/12/1998
Cont IBAN: RO30BACX0000003005308000
Banca: UniCredit Tiriac Bank, sucursala Titulescu

str. arh. Ion Mincu 11, sector 1, RO-011356 Bucuresti
tel.: (021) 222.57.26, 222.47.65
fax: (021) 223.16.88
redactie: 0744.554.763;
redactie@curteaveche.ro
distributie: (021) 222.25.36, 0744.369.721; distributie@curteaveche.ro
promovare: pr@curteaveche.ro
marketing: marketing@curteaveche.ro
web & IT: crai@curteaveche.ro

www.curteaveche.ro

Ora României. Frânturi
Autor: Dan C. Stănescu
Colecţia: Actual

Anul apariţiei: 2009
Număr pagini: 248 / Format: 13x20 cm
Copertă: SC Tri Design S.R.L.
ISBN: 978-973-669-857-6
Preţ: 22.00 ron lei noi
Preţ redus: 19.00 ron lei noi

Coperta 4

Cartea profesorului medic Dan C. Stănescu - subintitulată Frânturi - este un amalgam de amintiri, impresii, evocări, polemici, comparații, disocieri subtile, note de reportaj exacte, nostalgii dulci și autoironii acide, puse pe hârtie de-a lungul multor ani, cu o vocație de neastâmpărat moralist și cu un talent de observator livresc de finețe.

Ora României este mărturia unui om prins între chingile istoriei și geografiei. O carte marcată de sensibilitatea unui moralist înnăscut și cultivat, a unui medic care, ca atâția alții, a venit în proză cu instrumentarul diagnosticului.

Romulus Rusan

Clapa 1

Vorbesc la telefon cu fiu-meu, care-i la Londra. Îi cer să mă sune mai târziu. Gândindu-mă la diferența de o oră dintre Londra și Bruxelles, precizez: „Nu mai târziu de zece seara, ora României.“
- Ora României? mă întreabă fiu-meu mirat. De ce ora României?
Ezit înainte de a-i răspunde.
După treizeci și nouă de ani, mă întreb și eu, de ce ora României?

Dan C. Stănescu

Clapa 2

Exmatriculat în 1958, după mișcările studențești, scăpat de închisoare, dar trecut prin munci inferioare, ca „soră medicală“ sau laborant, viitorul cercetător își încheie totuși studiile universitare, însă nu mai poate rămâne sub amenințarea dosarului nesănătos și fuge în Occident, după peripeții și riscuri pe care le parcurge și descrie cu suspans.

Pentru partea a doua a cărții, autorul alege următorul motto: Nu este necesar să speri ca să începi ceva, nici să reușești ca să stărui.

Începe într-adevăr - la jumătatea vieții - exilul, cu toate umilințele și iluziile lui: audiențe, consulate, burse, comisii, discriminări, suspiciuni, gândul plin de remușcări pentru cei rămași în țară. Nu numai viața i-a fost tăiată în două, dar și familia, cercul de prieteni și colegi, biblioteca. Proiecția patriei care l-a surghiunit apare totuși tandră, învăluită într-o solidaritate tot mai compasională, pe măsură ce veștile sosite sunt mai descurajatoare. Fiecare vorbă românească auzită în numeroasele călătorii face auzul să vibreze, sufletul să tresalte.

Romulus Rusan