Péter Esterházy (năs­cut în 1950, la Buda­pesta, într-una dintre cele mai vechi şi re­numite familii aristo­cratice maghiare) este, pro­babil, scriito­rul un­­gur cel mai cunos­cut şi apreciat pe plan inter­naţional în mo­mentul de faţă, una dintre vocile şi conş­tiin­ţele lite­rare defini­torii pentru problematica spa­ţiu­lui central şi est-european contempo­ran. A urmat iniţial studii de matematică la univer­sita­tea din oraşul natal şi a lucrat ca matematician între 1974 şi 1978; a debutat în 1978, în gazete literare, iar din 1978 s-a dedicat în întregime scrisului. Este autorul unei opere vaste, ce cuprinde romane, nu­ve­le, piese de teatru, eseuri, stu­dii, publi­cis­tică, traduse în douăzeci şi cinci de limbi şi în­cunu­nate cu numeroase dis­tinc­ţii naţio­nale (printre care prestigiosul premiu Kossuth, în 1996) şi internaţionale (Herder, în 2002, Grinzane Cavour, în 2004, Premiul Păcii al Uniunii Editorilor şi Librarilor din Germania, în 2004, Premiul de Excelenţă al Institutului Cultural Român, Premiul Grinzane-Beppe Fe­noglio din Italia, în 2007 ş.a.). Printre ope­­rele sale cele mai cunoscute se numără Harmonia cælestis, Verbele auxiliare ale inimii, Cartea lui Hrabal, Privirea contesei Hahn-Hahn, Puţină curvăsărie ma­ghiară, O femeie, Nicio artă etc.

Designul copertei: Griffon and Swans Productions - www.griffon.ro

Byblos

„Harmonia cælestis este o operă care te pro­voacă şi te emoţionează, un roman anti-epic, scris într-un mod nu tocmai tradiţional, ce poartă marca indubitabilă a lui Péter Esterházy. Istorie de familie, subiectivă şi dra­matică, dar şi istorie a Ungariei, a Euro­pei, Harmonia cælestis este un impresionant poem epic, dominat de figura Tatălui. Un Tată multiplicat însă în mii de ipostaze, căci nu doar tatăl autorului este evocat aici, ci toţi bărbaţii vechii familii aristocratice maghiare al cărei descendent este Péter Esterházy. O tulburătoare meditaţie pe tema paternităţii şi a relaţiilor dintre taţi şi fii, Harmonia cælestis este şi un strălucit exemplu de pastişă post­modernă, traversată de ecouri intertextuale generate de o «bulimie» literară remarcabilă.“

Carmen Muşat

„În Harmonia cælestis Péter Esterházy se mişcă fără probleme, cu maximă degajare, printre figurile reale şi imaginare, aleargă dintr-o ţară în alta, dintr-o regiune în alta, dintr-un secol în altul — deconstruieşte şi reconstruieşte totul, inclusiv cadrul crono­lo­giei, apoi aduce totul şi îl înghesuie într-un sac fără fund. Istoria familiei se contopeşte cu istoria naţiunii ungare, până şi în valen­ţele ei psihologice. În faţa fiului întotdeauna merge un tată, la fel cum în faţa cetăţeanului este prezent statul. Este absolut indiferent câţi copii şi nepoţi o să aibă fiul, o parte din el rămâne fiu pentru totdeauna.“

Anamaria Pop