Cucul din ceas şi Pasărea albastră

Colecție: LUDEX

Copertă: Şerban Foarţă - Sigla colecţiei: Doru Tulcan

Anul apariției: 2007

Număr pagini: 32

Format: 17×24 cm

ISBN: 978-973-669-460-8

Cucul din ceas şi Pasărea albastră

Thriller ceasornitologic şi cu triluri, în două acte a câte XI scene fiecare

Autor: Şerban Foarţă

LUDEX
În stoc
15,41 Lei

Comenzi telefonice:
021 222 25 36 / 0744 369 721
Interval orar: 9:00 - 17:00
  • L U D E X


    Numele colecţiei noastre, LUDEX, derivă, bineînţeles, din latinescul ludus „joc“, plus -ex, sufixoid publicitar (ca în, de pildă, merceonime ca STIREX, PIREX, MODEX, BUCLEX, şi altele de acest soi). Atunci când LUDEX are, fatalmente, să-şi încheie existenţa (lungă/scurtă?), când va ajunge, deci, ex-LUDEX, — între sufixoidul amintit şi, absolut identică acestuia, particula anteriorităţii ireversibile (şi triste): ex-, ceea ce, totuşi, va rămâne întreg e tocmai lud(us) „jocul“. Altminteri, numele colecţiei este o limpede aluzie (cf. şi verbul alludere „a se juca“) la venerabilul concept de homo ludens (al lui Huizinga). Căci, evident, nu suntem primii, nici singurii pe lumea asta, cărora le-ar plăcea ca graţia să atenueze, cât de cât, dizgraţia condiţiunii noastre: ponderea, lestul/restul, gravitaţia, „Greul Pământului“, adică (sau, dacă nu, o parte, baremi, din veşnica morozitate a „oamenilor gravi, gravi, gravi“, vorba poetului Charles Cros), — jocul fiind o „garanţie palpabilă“, ca şi o „întreţinere constantă a reflexului libertăţii“ noastre (cu un cuvânt al lui G. Liiceanu). De unde sfatul, în exerga colecţiei, al lui Max Jacob: „Săriţi coarda, coborând o scară: n-o veţi mai atinge cu piciorul.“ Fără a minimaliza nicio modalitate, alta, de contestaţie şi protest, acestea, în colecţia noastră, sunt ludice prin excelenţă. Altmin­teri, numele colecţiei ar fi fost altul decât


    L U D E X


    A fost cândva un ceas cu cuc

    de-origine helvetă,

    în care Cucul, singur cuc,

    doar că n-avea servietă,

    atât era de birocrat

    după opinia Mâţii,

    cea cu demarş aristocrat

    şi-un pluş ca,-n salcie, mâţii,

    a Calului solemn de şah

    certat cu linia oablă,

    ca şi-a Cocoşului din, ah

    sau vai, precară tablă, –

    care-l urau pe bietul Cuc

    fi’ndcă-i strica lu’ dl

    Cocoş & Calului năuc,

    plus dnei Mâţe, somnul.

    Când Pasărea (ca-n Maeterlinck de-albastră!)

    se opune prea-zilnicului râs

    şi zbeng al celor trei, –

    şi-l pune să-nveţe a zbura pe Cuc!

    Dar Mâţa,

    Calu-n şchioapăt,

    Cocoşul câş...

    Ci n-am să-mi duc istoria pân’ la capăt,

    căci nu v-aţi mai uita la rest,

    satisfăcuţi cu nişte înguste clape

    ce,-n acest caz,

    n-ar mai şti să mişte pe nimeni. –

    Zic, în fine, zău

    că,-n textu-mi apolitic,

    vorbind pisicile de rău,

    nu-s incorect politic.