Clasici ai literaturii motivaţionale

Colecție: Cărţi Cheie

Titlu original: Motivational Classics

Traducător: Anacaona Mîndrilă

Copertă: Dan Perjovschi, Dan Stanciu

Anul apariției: 2003

Număr pagini: 128

Format: 13 x 20 cm, broşat

ISBN: 973-8356-51-2

Clasici ai literaturii motivaţionale

Autor: R.H. Conwell, W.G. Jordan, J. Allen

Cărţi Cheie
Stoc epuizat
13,49 Lei

Comenzi telefonice:
021 222 25 36 / 0744 369 721
Interval orar: 9:00 - 17:00
  • Trei cărţi celebre într-un singur volum: HECTARE DE DIAMANTE de Russel H. Conwell; MĂIESTRIA STĂPÎNIRII DE SINE de William George Jordan şi DUPĂ CUM GÎNDESTE OMUL de James Allen.
    Există texte la care te întorci mereu, pentru că adevărurile lor nu pot fi ignorate niciodată. Este şi situaţia celor trei conferinţe reunite în acest volum. Autorii lor sunt nume clasice în literatura motivaţională şi de-a lungul vremii au fost o puternică sursă de inspiraţie atât pentru autorii din domeniul gândirii pozitive, cât şi pentru milioane de cititori.
    Hectare de diamante conţine un mesaj simplu, dar extrem de puternic: Dacă veţi răspunde cu adevărat nevoilor celor din jur, vă veţi găsi fericirea în imediata dvs. apropiere. Această renumită prelegere a lui Russell Conwell rămâne dovada credinţei sale în potenţialul nelimitat al omului.
    Măiestria stăpânirii de sine ne arată că autodisciplina este o cale de a reuşi. William George Jordan ne spune că omul are doi creatori: pe Dumnezeu şi pe sine însuşi. Dumnezeu ne dă conştiinţa morală, dar numai omul singur îşi poate transforma calităţile în valori.
    După cum gândeşte omul ne ajută să ne transformăm idealurile în realitate. Mesajul lui James Allen este acela că visurile omului se pot realiza prin puterea propriilor gânduri.

    Russell H. Conwell
    (1843-1925) a crescut crezând în posibilităţile infinite ale omenirii. Viaţa sa a constituit o ilustrare a acestei convingeri. La începuturile sale, ferma Conwell din Berkshire, Massachusetts era una dintre staţiile căii ferate Underground şi adăpostea mulţi sclavi fugari. La vârsta de 15 ani, dorind să-şi lărgească orizontul, Conwell a plecat în Europa pe o navă care transporta vite. La întoarcere, a absolvit Academia Wilbraham, întreţinându-se în mare măsură prin eforturile proprii pe parcursul studiilor. Avea 19 ani, era ateu declarat şi studia dreptul la Yale când a început Războiul Civil. Întorcându-se acasă, în Massachusetts, pentru a forma o companie alcătuită din voluntari civili, şi-a creat în scurt timp reputaţia unui ofiter de recrutare extrem de capabil şi, după scurt timp, a fost ales căpitan al propriei sale companii. A luat parte la multe bătălii şi a fost ridicat la gradul de locotenent colonel înainte să aibă loc un eveniment care i-a schimbat viaţa. Grav rănit în timpul unui atac al confederaţilor în Munţii Kenesaw, Conwell n-a putut să-şi împiedice ordonanţa să facă o bravă încercare de a-l salva. Din nefericire, încercând să salveze viaţa comandantului său, tânărul şi-a pierdut propria-i viaţă. Însă înainte de a muri, i-a vorbit lui Conwell despre credinţa creştină. Această întâmplare a avut un efect atât de profund asupra lui Conwell, încât s-a creştinat. După război, a deschis un cabinet de avocatură care s-a dovedit de succes; de asemenea, a înfiinţat mai multe ziare. Însă moartea soţiei sale, pe când el avea doar 29 de ani, i-a adâncit credinţa creştină şi, în cele din urmă, a intrat în rândurile preoţimii. Preluând o biserică baptistă săracă din Lexington, Massachusetts, a obţinut succese remarcabile şi în, anul 1879, a fost hirotonisit la această biserică. Ulterior, a acceptat chemarea la Biserica Baptistă Grace din Philadelphia, care, sub conducerea lui, a înflorit timp de mai mulţi ani şi, în 1891, a devenit Marele Templu Baptist. În cele din urmă, Conwell a transformat şcoala serală din subsolul bisericii în Universitatea Templului, cu ajutorul unui colectiv de profesori voluntari. Ca să strângă banii necesari pentru susţinerea şcolii şi a celor trei spitale înfiinţate tot de el, Conwell a devenit un conferenţiar de marcă, abordând o mare varietate de subiecte şi, de asemenea, autorul a 16 cărţi. Cea mai renumită prelegere a sa, Hectare de diamante, a fost susţinută de peste 6 000 de ori în timpul vieţii sale şi rămâne şi astăzi dovada credinţei pe care o avea în potenţialul nelimitat al omului.

    William George Jordan (1864-1928) şi-a format convingerile despre autodisciplină la începutul vieţii sale. Şi-a câştigat imensa popularitate de care se bucură pentru că şi-a exprimat aceste convingeri, care rămân şi astăzi la fel de relevante cum au fost la începutul secolului trecut. Jordan şi-a început cariera literară la 20 de ani. În loc să-şi încheie studiile la Colegiul Municipal New York, a părăsit această instituţie de învăţământ ca să devină editorul a două reviste literare. Interesul profund pentru reforma învăţământului l-a determinat să se retragă un timp din activitatea editorială pentru a susţine o serie de prelegeri asupra "Educaţiei minţii". Însă talentul scriitoricesc l-a îndemnat să se întoarcă în scurt timp în lumea literară unde, în 1894, a devenit redactor coordonator al publicaţiei Ladies\' Home Magazine şi, ulterior, al săptămânalului Saturday Evening Post. Animat de un puternic sentiment al dreptăţii sociale, Jordan a constatat că este nevoie de o mai mare coerenţă în legislaţia statală din întreaga ţară. Ca urmare, în anul 1907 a propus organizarea oficialităţilor statale într-un Birou al Guvernatorilor. Propunerea l-a determinat pe preşedintele Roosevelt să treacă la acţiune; prima întrunire a Biroului Guvernatorilor a avut loc în 1910. Între timp, seria de discursuri moralizatoare pe care Jordan a iniţiat-o în anul 1899 a început să-i aducă recunoaşterea la nivel naţional. Măiestria stăpânirii de sine, prima prelegere din această serie, poartă un mesaj care a influenţat viaţa a mii de oameni şi care ne arată că autorul său este un om cu idealuri nobile atât în teorie, cât şi în practică.

    Despre James Allen (1864-1912) se ştiu foarte puţine. E confundat deseori cu scriitorul american purtând acelaşi nume, care a trăit în Kentucky în secolul al XIX-lea. Însă cercetările au demonstrat că James Allen, scritorul din Kentucky nu este autorul lucrării După cum gîndeste omul. Pe lângă data naşterii şi a morţii sale, mai ştim despre Allen că a scris După cum gîndeşte omul în Ilfracobe, Anglia şi că mesajul lui de acolo a pornit şi a învăluit lumea întreagă timp de mai multe generaţii. "Cărţulia" sa, cum o numeşte autorul, a fost tradusă în cinci limbi de largă circulaţie, inspirând milioane de cititori să înţeleagă că viziunile omului se pot transforma în realitate prin simpla putere a gândului.