Într-o perioadă în care perfecțiunea pare a ne defini fiecare gest, Brene Brown, cercetător și specialist în public speaking, ne oferă Curajul de a fi vulnerabil, o poveste reală despre curajul de a fi cu adevărat TU.
Inspirați de acest volum care oricând ar putea primi un Premiu Nobel pentru cea mai bună carte de auto-cunoaștere, am întrebat personalități din diverse domenii care este vulnerabilitatea lor și cum au devenit mai puternici cu ajutorul acesteia.
Astăzi îi dăm cuvântul lui Gaspar Gyorgy, psiholog și psihoterapeut relațional, cel care semnează prefața volumului.
Oamenii ca mine sunt descriși în psihologie ca fiind “introverți”. Nouă ne place mai mult să ascultăm decât să vorbim; ne place compania altora, dar iubim și mai mult să petrecem timp cu noi înșine. A fi introvert înseamnă a avea o viață interioară bogată și semnificativă. Ne pricepem foarte bine la a ne “ascunde” adevărata natură; adesea trecem neobservați în anii de școală; preferăm liniștea și ne simțim mult mai bine în cercurile mici, decât în grupurile mari de oameni.
Într-o lume a expunerii și competitivității sociale, latura mea introvertă nu m-a ajutat prea mult, mai ales că din copilărie mi s-a cerut să fiu altfel decât sunt. Să vorbesc atunci când nu simțeam, să interacționez cu oameni cu care nu îmi doream, să fiu curajos atunci când eram paralizat de frică. În mod cert această latură “sensibilă” a fost mereu marea mea vulnerabilitate – cuvânt pe care multă vreme l-am respins din toate puterile. Aveam impresia că sunt “defect”, “ciudat”, “atipic” și lipsit de masculinitate; toți cei din jurul meu păreau mai buni, mai puternici, mai încrezători.
Cu timpul, ajuns la facultatea de psihologie, am început să studiez latura noastră umană, să fiu tot mai interesat de structurile de personalitate și să descopăr că în această lume există mulți oameni asemenea mie – din fericire populația globului nu este compusă doar din extroverți. Apoi am descoperit-o pe Brené Brown – care mi-a schimbat radical perspectiva asupra vulnerbilității și m-a ajutat să-mi recapăt încrederea în mine; să mă prețuiesc pentru ceea ce sunt; să nu-mi doresc să fiu ca alții și să vorbesc doar atunci când vreau sau simt că ceea ce am de spus poate avea un impact asupra celor din jurul meu. În prezent văd latura mea introvertă tot ca vulnerabilitate, dar din fericire nu mai văd vulnerabilitatea ca fiind ceva negativ, o văd drept cea mai potrivită măsură a curajului.
Trackbacks/Pingbacks