Contribuţia unui autor la promovarea propriei cărţi este esenţială. Modul de promovare a unei cărţi s-a schimbat în era digitală, iar cei mai câştigaţi sunt cei ce reuşesc să fie acolo unde este şi publicul lor.

Pe Diana-Florina Cosmin e posibil să o ştiţi ca redactor-şef la Forbes Life sau pentru că semnează o rubrică în Cosmopolitan. La Curtea Veche Publishing, Diana a scris o carte prin care se apropie de sufletul oricărui cititor – „Poveştile unei inimi„, ce a devenit la scurt timp după apariţie foarte cunoscută în mediul online. Am convins-o să ne dezvăluie mai jos cum a reuşit să promoveze cartea prin reţelele sociale astfel încât să aibă, chiar şi la un an de la apariţia cărţii, cei mai mulţi fani online ai unui volum din România (Paginile ei de Facebook, Diana F. Cosmin şi Poveştile unei inimi, adună, la data publicării acestui articol, zeci de mii de cititori şi se află pe locurile 21, respectiv 33, în topul „Artă şi cultură” de pe facebrands.ro).

 

Ca autori ai secolului XXI, avem mai multe avantaje decât toate generațiile care au trăit înaintea noastră. Indiferent dacă obiectul creației este o carte de bucate, un roman sau un volum self-help, primim laudele – dar și criticile la adresa muncii noastre – aproape instantaneu, lucru datorat în mare parte rețelelor sociale care fac posibil schimbul de informații la secundă.

Însăși existența cărții mele – ,,Poveștile unei inimi“ – se datorează, indirect, existenței Facebookului: multe dintre cititoarele rubricii mele pentru fetele single din revista ,,Cosmopolitan“ mă contactaseră de-a lungul vremii pe pagina personală de Facebook, întrebându-mă de ce nu scriu o carte ori sugerându-mi să scriu una în viitorul apropiat. Deși aveam de mult timp această intenție, imboldul primit de la ele a fost o ,,undă verde“ de a-mi pune visul în aplicare chiar mai rapid decât plănuiam.

Am publicat ,,Poveștile unei inimi“ în martie 2012 și, cu o lună înainte de a trimite cartea la tipar, am creat pagina oficială a ,,Poveștilor…“ pe Facebook, anunțându-mi prietenii și cititorii revistelor la care lucrez (Forbes și Cosmopolitan) că urmează să apară în curând primul meu volum la editura Curtea Veche.

În termeni tehnici asta s-ar numi ,,teasing“, dar am făcut-o fără manualul de marketing și publicitate în față, doar pentru că îmi doream să împărtășesc lumii bucuria mea: prima mea carte! Din activitatea de jurnalist eram deja familiarizată cu importanța Facebook-ului în promovarea conținutului editorial, așa că pagina a fost creată de plăcere, nicidecum ca o ,,sarcină“ impusă din afară.

Totuși, chiar și celor care nu au Facebook-ul în sânge le recomand același lucru: să aibă platforma gata în momentul lansării oficiale a cărții. Eu una am avut lansarea cărții, câteva interviuri la TV, plus două evenimente de promovare cu publicul în doar o săptămână de la intrarea ,,Poveștilor unei inimi” în librării. Dacă pagina nu ar fi fost creată dinainte, aș fi ,,predicat unei săli goale“ și ar fi fost absolut inutil să îmi mediatizez pe Facebook aparițiile în presă sau evenimentele cu public (90% dintre cei care au venit la primul meu eveniment, ,,Love and the City“, au auzit despre el de pe pagina mea de Facebook).

Un alt avantaj al faptului că am fost cu un pas înainte s-a văzut la scurt timp după lansare: încă din primele două săptămâni în care volumul s-a aflat pe piață am început să primesc mesaje. Multe mesaje! Foarte multe fete care au cumpărat cartea mi-au scris pe Facebook înainte să se apuce de citit, doar pentru a-mi spune că le-a fost recomandată de o altă prietenă și că abia așteaptă să înceapă lectura. Alte persoane mi-au scris după ce au citit -o, expunându-mi în detaliu e ceea ce le-a mișcat cel mai tare, capitolele în care s-au regăsit cel mai mult și chiar citatele care le-au rămas în minte.

Am primit, fără nicio exagerare, cel puțin 500 de mesaje private doar în primele trei luni, majoritatea lungi și cu extrem de multe amănunte, ceea ce a fost o mare bucurie. Gândindu-mă la propriul meu comportament de cititor, nu mi-aș irosi timpul scriind un email kilometric unui autor dacă volumul său nu mi-ar fi ajuns la suflet. A fost un barometru minunat al impactului cărții, mai ales că foarte multe fete și-au deschis sufletele în fața mea prin acele mesaje, relatându-mi momente dureroase din viață pe care le-au înțeles mai bine, retrospectiv, citind un anumit capitol al ,,Poveștilor unei inimi”. Am apreciat enorm încrederea acordată și o privesc în continuare ca pe o mare responsabilitate a mea de a continua în această direcție, cu alte proiecte editoriale.

Pagina a fost extrem de utilă și cu ocazia participării mele la târgurile de carte de la Brașov și Timișoara. Am lansat anunțul pe Facebook și foarte multe cititoare au venit să mă vadă ,,live”, să ne cunoaștem, să povestim despre carte. Evident, am făcut și multe fotografii care s-au regăsit ulterior tot pe pagina de Facebook a ,,Poveștilor unei inimi“. Sunt mândră de faptul că eu și cititorii mei formăm o comunitate în adevăratul sens al cuvântului.

S-a împlinit deja un an de când am pagina de Facebook a ,,Poveștilor unei inimi” și număr deja 15.000 de fani extrem de activi. Altor autori aflați la început de drum, care se întreabă cum să gestioneze chestiunea deloc facilă a promovării pe internet, le împărtășesc în cele ce urmează cinci lecții din experiența mea.

Să scoți o carte pe piață, mai ales în ziua de azi, este o aventură și, cu toată proprietatea termenilor, una la fel de importantă și definitivă precum nașterea unui copil. Odată ce arunci o carte în lume, nu poți s-o iei înapoi sau să te prefaci că nu există. Ea circulă din mână-n mână, cu numele tău pe copertă. Naște impresii, gânduri, polemici, întrebări sau dileme. Eu una îmi doresc să știu pe unde ajunge copilul meu editorial, cu cine face cunoștiință și ce vieți atinge, iar Facebook-ul este cel mai bun vehicul în acest sens.

Dacă și tu îți dorești același lucru, iată și sfaturile mele:

 

  1. 1.  Mizează pe conținut original

 

E foarte ușor să faci o căutare pe Google și găsești mii de poze frumoase, emoționante, amuzante sau spectaculoase, legate de obiectul paginii tale. Și eu am folosit, de-a rândul timpului, unele materiale ,,publice“ care mi-au plăcut în mod special, dar numai atunci când le-am alăturat o justificare concretă (de exemplu: un citat de pe net care se leagă de ceva ce am trăit și eu și de o experiență la care m-am referit tangențial și în carte).

Peste 90% din conținutul paginii mele este, însă, creația mea exclusivă. Am petrecut ore-n șir extrăgând citate relevante din carte și apoi căutând în arhiva personală de fotografii (una dintre pasiunile mele) imagini care să se potrivească fiecărui citat în parte. Le-am pregătit rând pe rând în iPhoto și am șters și am refăcut de zeci de ori până când au ajuns să arate așa cum îmi doream (nu aveam prea multă experiență cu programele de grafică, m-am bazat doar pe propriul bun-simț estetic).

Am scanat apoi zeci de poze vechi, de familie, de pe vremea bunicilor, pe care le-am folosit drept exemple în multe dintre postările mele despre viață și dragoste. Am scris articole pe pagina dedicată cărții (www.poveștileuneiinimi.ro), tratând subiecte tangente celor din carte. Am împărtășit cu cititorii mei interviurile și recenziile făcute de reviste sau de bloggeri și i-am invitat să le comentăm împreună. Am încercat să cultiv o interactivitate autentică și neforțată.

Originalitatea conținutului este o chestiune care ține în primul rând de respectul tău pentru public. De vreme ce o persoană dă ,,Like“ paginii tale, este clar că își dorește să primească informații și materiale legate de tine și de creațiile tale, nicidecum aceleași fotografii și vorbe de duh care au mai făcut de vreo zece ori ocolul internetului. Chiar dacă e un consum mare de timp și de energie, merită cu prisosință, mai ales când vezi cum un anumit citat din cartea ta devine viral și îl regăsești apoi pe alte wall-uri și pe căutări pe Google. E o investiție, da, însă puține lucruri notabile se obțin fără să investești ceva cât de mic.

 

  1. 2.  Învață să gestionezi criticile

 

Faptul că laudele cititorilor vin mai rapid ca niciodată reprezintă un avantaj și o bucurie, dar trebuie să ai în vedere că și criticile pot veni cu tot atât de multă viteză. Din acest punct de vedere, mă consider o mare norocoasă: feedback-ul primit pe pagina cărții a fost mereu pozitiv și nu am avut incidente neplăcute sau mesaje jignitoare. Chiar dacă ești criticat, păstrează-ți calmul și nu lua niciodată părerile negative ca pe un atac la persoană. Așa cum nici tu nu ai iubit chiar toate cărțile citite vreodată, pot exista persoane care să nu rezoneze pe deplin cu creația ta. Răspunde-le calm, mulțumește-le pentru părere și în nici un caz nu șterge comentariile negative: e o atitudine defensivă care nu-ți face cinste. Firește, asta se aplică doar comentariilor scrise civilizat, fără injurii. Dacă limbajul este unul licențios, poți chiar să dai ,,ban“ utilizatorilor cu pricina: insultele nu reprezintă critici viabile, ci spam inutil.

 

  1. 3.  Nu confunda popularitatea cu succesul

 

Chiar și când alegi să popularizezi pe pagina de Facebook a cărții tale poze culese de pe Google, adresează-ți întotdeauna o întrebare: ,,Au legătură cu mine și cu cartea?“. Poate că fotografia unei pisicuțe adorabile cu lăptic pe mustăți sau a unui filmuleț cu un bebeluș gângurind vesel vor culege rapid 200 de like-uri și tot atâtea ,,share“-uri, dar asta nu înseamnă nicidecum că ai o carte populară pe Facebook. Asemenea ,,cârlige“ de trafic sunt universal-valabile și nu spun nimic concret despre prezența ta în online.

Încearcă să-ți păstrezi realismul și să cauți popularitatea meritată și ,,muncită“ de tine. Scopul tău ar trebui să fie să vezi tot mai multe like-uri la link-urile proprii, la fotografiile tale originale și la citatele extrase din carte. Prefer să am 2.000 de oameni vorbind direct despre ,,Poveștile unei inimi“ decât 20.000 vorbind zilnic despre bebeluși, mașinuțe și alte lucruri pe care mi-ar fi foarte ușor să le postez pe pagina ,,Poveștilor“ dar refuz să o fac tocmai din acest motiv!

 

 

4. Fii sincer(ă) cu tine și cu publicul tău!

 

O pagină de Facebook înseamnă un consum de timp, de energie și de suflet. Da, de suflet. Nu poți să postezi doar când vrei, să răspunzi la mesaje o dată la două luni și să alternezi zile cu câte 15 materiale unor săptămâni întregi fără niciun clic. Fă-ți publicul părtaș la ceea ce vezi, la ceea ce te impresionează, la experiențele tale (firește, cele care pot fi făcute publice).

Un autor de carte nu este o vedetă, dar impactul său asupra oamenilor este aproape la fel de mare: când o persoană intră zilnic pe pagina cărții tale înseamnă că găsește în cuvintele tale ceva care o bucură și îi face viața măcar un pic mai frumoasă. Așadar, dacă pleci în vacanță sau ai o perioadă mai ocupată, nu pune lacătul pe pagină.

Intră măcar o dată pe zi și arată-le oamenilor care te urmăresc cu inima deschisă și cu drag măcar câteva dintre lucrurile frumoase întâlnite în drumul tău. E plăcut să-i faci și pe cititorii tăi părtași la descoperirile tale, fie că e vorba de un restaurant frumos găsit într-un sat pescăresc din Grecia, la o plajă care ți-a amintit de unul dintre filmele tale preferate sau la o melodie care te-a impresionat într-o dimineață ploioasă. Nu trebuie să pui poze cu tine (nici nu ți-aș recomanda), ci cu elementele concrete care ți-au atras atenția.

Eu una îmi organizez postările pe foldere, iar impresiile din vacanță și micile descoperiri zilnice sunt la categoria ,,Scrapbook“: bucățele de experiențe și concluzii profund personale, care – deși nu au legătură directă cu ,,Poveștile…“ – au legătură cu gândurile mele despre lume și viață. Scriu despre piesele bune pe care le văd, recomand filme și expoziții sau locuri frumoase care m-au impresionat sincer. Din experiență, cititorii apreciază asta chiar foarte mult,  pentru că se simt părtași la tot ceea ce văd eu. Și, cu toată sinceritatea, chiar sunt.

  1. 5.  Nu exagera cu îndemnurile!

 

Le reamintesc cititorilor mei de posibilitatea de a cumpăra cartea și postez link-uri către magazinul online al editurii sau către alte librării virtuale care comercializează ,,Poveștile unei inimi“, însă nu mai des de două ori pe săptămână. Insistând cu postări zilnice legate de cumpărarea cărții, nu vei reuși decât să-ți iriți publicul. Dacă vrei totuși să-ți faci mai multă reclamă, alege variante mai subtile.

De câte ori ajung în librării, eu una caut în mod expres volumul meu pe raft și fac câte o fotografie pe care o postez pe Facebook. Spre exemplu: <<,,Poveștile unei inimi“ la Cărturești“>> sau <<,,Iată Poveștile mele la Diverta“>. Am început acest obicei din bucuria de a-mi vedea volumul pe raft, dar mi-am dat seama apoi că, indirect, asemenea fotografii sunt niște remindere delicate și total neintruzive de a căuta volumul și de a-l cumpăra (pentru cei care nu au făcut-o încă).

Ba chiar am avut surpriza plăcută ca multe cititoare să îmi trimită la rândul lor fotografii cu ,,Poveștile unei inimi” zărite în diverse librării de prin toată țara, unde eu nu aș avea posibilitatea să ajung fizic. S-a creat un lanț frumos și cât se poate de autentic. Caută și tu același lucru: autenticitatea!

 

Sursă foto 1, foto 2, foto 3, foto 4, pagina de Facebook Poveştile unei inimi.