Acum doi ani, cineva m-a sfatuit in felul urmator: „Daca vrei sa te simti bine in Romania, du-te in Sudan”. El fusese acolo. Un an batut pe muchie. „La tine a avut efect?”, l-am intrebat. „Da.” „Cat?” „Vreo zece zile.”
Paradise Regained
Am stat si am rumegat bine acest raspuns.
La prima vedere, parea un fel de munca corporatista unde tragi pe branci un an ca sa mergi zece zile in concediu la Miami, dar cum, in decursul anilor, am dezvoltat o apetenta formidabila pentru implicarea in proiecte nerentabile, am hotarat ca merita sa transform Romania intr-un paradis pentru cateva zile din 2011.
Ca sa nu mai pomenesc faptul ca, prin aceasta initiativa, mai adaugam un prezumtiv membru la familia selecta „Am vazut si romani fericiti”. De aceasta data, chiar in Romania. (E drept, via Sudan.) Si nu pentru o zi, ci pentru zece.
La rand. Una dupa alta.
Drept urmare, iata-ma in Sudan!
Storia Di Due Innamorati
Daca istoria acestei tari v-a interesat tot atat cat i-a preocupat pe yankei framantarile noastre mioritice, nu-i bai, va ofer eu acum cateva date-reper sa va dumiriti!
Asadar, pe vremea cand geto-dacii se potcoveau cu 99 de oca de mesaje purtand stampila Sarmisegetuzei si s-aruncau smeriti in slava cerului, cu trei sulite-n maruntaie, spre a ajunge mai usor la Zalmoxis al lor, ei bine, pe vremea aia, dar cu cateva milenii inainte, pe actualul teritoriu al Sudanului se nastea una dintre primele civilizatii si culturi din lume, cea nubiana.
Ceva mai tarziu, la varsta adolescentei, Sudanului i s-au aprins calcaiele dupa marea sa iubire, Egipt, cu care a intretinut o relatie pasionala de iubire-ura pana in zilele noastre, argument irefutabil in favoarea ideii ca, orice-ar zice carcotasii, dragostea adevarata exista, nu se sinchiseste de aranjamentele temporare facute in dauna sa si, mai ales, nu moare niciodata. Astfel, dupa ce in secolul al VIII-lea I.C. conducatorii regatului Kush din Nordul Sudanului au cotropit tandru Egiptul, intemeind cea de-a XXV-a dinastie faraonica, iar in 1820 D.C. Egiptul lui Muhammad Ali Pasha a anexat dragastos, pentru 65 de ani, Sudanul de Nord, ceva mai tarziu, la 1899, intregul Sudan avea sa fie condus in fata altarului, vreme de 57 de ani, de un guvernator egiptean numit cu consimtamantul nasului, nimeni altul decat perfidul Albion.
Ceea ce e doar un alt fel de a spune ca Sudanul, in acest scurt interval, a fost o colonie engleza deghizata iar britanicii, pentru cine nu s-a prins inca, niste indivizi dati naibii, dar a caror fizionomie aratoasa, nitelus cam has been, deja incepe s-aduca cu a fostului regat Kush.
Bitter Sweet Simphony
Pe 1 ianuarie 1956 a fost proclamata independenta Sudanului.
In 1989, colonelul Omar Hassan Ahmad al-Bashir, fara a varsa pic de sange, a inaintat spre capitala Khartoum pe linia, altfel, mult mai rosie trasata de o serie de predecesori dedicati trup si suflet unor coups d’état à la mode atat in Sudan cat si in Africa cat si peste tot in statele lumii a treia; o data ajuns acolo, a inlaturat de la putere pe primul-ministru Sadiq al-Mahdi si a instaurat, intr-o maniera pe cat de profesionista pe atat de previzibila, ce altceva decat un nou regim militar!
Superb.
Cel care l-a ajutat in demersul sau conquistadorian a fost Hassan al-Turabi, o figura politica si religioasa proeminenta in Sudan. Acesta, la randul sau, va invita in tara de-a lungul anilor ‘90, pentru a tine conferinte despre lumea araba sau, efectiv, doar pentru relaxare, o seama de prieteni ai democratiei (ca Bin Laden si Carlos Sacalul) si grupari protectoare ale drepturilor omului (gen Hezbollah, Al Qaeda si Hamas), motiv pentru care SUA, intr-un acces de bascalie, va tatua pe bicepsii bronzati ai Sudanului, cu ocazia primului atentat asupra WTC din august 1993, porecla flatanta de „Stat sponsor al terorismului”.
Cativa ani mai tarziu, acelasi Richelieu al fundamentalismului islamic, recte al-Turabi, specializandu-se in rolul de Gigi-contra fata de politica lui al-Bashir, va capata subit mania de a vizita relativ frecvent celulele inchisorilor sudaneze (ultima escala la zdup, urmare a recomandarii adresate fostului sau aliat de a se preda justitiei internationale pentru binele Sudanului, petrecandu-se in perioada ianuarie-martie 2009), fapt ce-i va diminua considerabil influenta politica. Asa se face ca dizgratia prezidentiala, bulaul si varsta inaintata (78 de ani), puse cap la cap, l-au decis de cateva luni pe venerabilul ideolog sa lase locul celor mai tineri si-n putere. Un gest mai mult decat salutar din perspectiva lui al-Bashir. La care ne vom si intoarce.
Domnia sa, cum era si firesc, a inceput sa conduca tara inca din momentul preluarii puterii prin lovitura de stat din 1989. Longeviva-i Presidentie, formal bifata in catastife in ‘93 – cand, foarte inspirat, s-a autointitulat intaiul om in stat si si-a arogat cate puteri a avut chef ce i-au inlesnit cate grozavii a dorit, astfel incat trimiterea involuntara la Nicolae Ceausescu face nenecesara detalierea lor –, se afla in plina desfasurare si promite mult ca, la alegerile dintre 11 si 13 aprilie 2010, sa-si adjudece un nou mandat de cinci ani cu ajutorul caruia, daca va avea talentul lui Serghei Bubka, poate va sari cu prajina peste propria-i performanta detinuta pana acum intre sefii lumii, respectiv aceea de a fi primul presedinte acuzat de Curtea Internationala de Justitie pentru crime de razboi si crime impotriva umanitatii (pentru genocid, pare-se, nu a putut convinge juriul de specialitate).
Aceasta celebritate mondiala si-a castigat-o jucand cu aplomb la masa istoriei africane, indeosebi prin straduintele de a face din Darfur, incepand cu 2003, unul dintre locurile cele mai cunoscute de pe planeta. (Intr-adevar, Darfur se afla in Sudan.) Totusi, metoda aleasa si pretul catorva sute de mii de oameni, eliminati pe criterii etnice, nu au fost deloc pe placul mapamondului adapat la principiile lui Locke si Rousseau, asa ca ONU si-a sumes manecile si a decis sa-si bage coada. Care coada a luat, in iulie 2007, forma misiunii UNAMID, menita sa-i suplineasca pe cei 7000 de soldati ineficienti si slab echipati din forta de mentinere a pacii a Uniunii Africane.
Atat si nimic mai mult!
Continuarea reportajului o puteti citi la urmatoarea adresa:
Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.