Bilete în bilimbabi

Colecție: LUDEX

Traducător: Ildikó Gábos şi Şerban Foarţă

Copertă: Şerban Foarţă, sigla copertei: Doru Tulcan

Anul apariției: 2007

Număr pagini: 72

Format: 17 x 24 cm

ISBN: 978-973-669-392-2

Bilete în bilimbabi

Autor: Joachim Ringelnatz

LUDEX
În stoc
19,27 Lei

Comenzi telefonice:
021 222 25 36 / 0744 369 721
Interval orar: 9:00 - 17:00
  • Titlul tălmăcirii româneşti trimite la un text de Ringelnatz, anume Gedicht in Bi-Sprache




    Colecţie iniţiată şi coordonată de Şerban Foarţă



    Numele colecţiei noastre, LUDEX, derivă, bineînţeles, din latinescul ludus „joc“, plus -ex, sufixoid publicitar (ca în, de pildă, merceonime ca STIREX, PIREX, MODEX, BUCLEX, şi altele de acest soi). Atunci când LUDEX are, fatalmente, să-şi încheie existenţa (lungă/scurtă?), când va ajunge, deci, ex-LUDEX, — între sufixoidul amintit şi, absolut identică acestuia, particula anteriorităţii ireversibile (şi triste): ex-, ceea ce, totuşi, va rămâne întreg e tocmai lud(us) „jocul“. Altminteri, numele colecţiei este o limpede aluzie (cf. şi verbul alludere „a se juca“) la venerabilul concept de homo ludens (al lui Huizinga). Căci, evident, nu suntem primii, nici singurii pe lumea asta, cărora le-ar plăcea ca graţia să atenueze, cât de cât, dizgraţia condiţiunii noastre: ponderea, lestul/restul, gravitaţia, „Greul Pământului“, adică (sau, dacă nu, o parte, baremi, din veşnica morozitate a „oamenilor gravi, gravi, gravi“, vorba poetului Charles Cros), — jocul fiind o „garanţie palpabilă“, ca şi o „întreţinere constantă a reflexului libertăţii“ noastre (cu un cuvânt al lui G. Liiceanu). De unde sfatul, în exerga colecţiei, al lui Max Jacob: „Săriţi coarda, coborând o scară: n-o veţi mai atinge cu piciorul.“ Fără a minimaliza nicio modalitate, alta, de contestaţie şi protest, acestea, în colecţia noastră, sunt ludice prin excelenţă. Altminteri, numele colecţiei ar fi fost altul decât



    L U D E X



    Ritze, Rotze, Ringelratz,
    ăsta-i domnul Ringelnatz
    ce,-n pofida vieţii-n roz,
    o-alesese cu nesaţ
    pe aceea de matroz
    ce te prinde iute-n laţ...
    Când, văzând un crab,
    clamp-clamp,
    cum muşca din hipocamp,
    se-apucă să pună-n scris
    tot ce trebuia descris, –
    dar în joacă şi cu haz,
    noaptea, între un talaz
    şi un altu,-ntre ruliu
    şi tangaj, – un grai zurliu
    născocind; ba chiar picturi
    făcând, printre picături,
    Ritze, Rotze, Ringelratz,
    matelotul Ringelnatz...

    Care, cu-o umbrelă roşie,
    se fereşte,-acum, de stropi;
    ăi de cred că un reproş e-n
    ce spun eu, sunt mizantropi
    sau, mă rog, oleacă chiompi,
    neştiind că au să-l poarte,
    hotărâţi şi psihopompi,
    paşii câinelui spre moarte
    pe Joachim ce,-atât de brav
    mai demult, acum e grav
    suferind...
    E-n ’34,
    în noiembrie, şi, de-un an,
    pare tot mai idolatru
    vrednicul popor german,
    cel cu Führer-ul de braţ,
    Ritze, Rotze, Ringelratz.

    Pe când ăl de nu-i prea pasă
    încă, de niciun talaz,
    se întoarce,-acum, acasă
    sub meduza-i de atlaz,
    pentru a muri la timp,
    cu, în inimă, un ghimp,
    în ursuzul anotimp,
    la Berlin, în Sachsenplatz...

    Ritze, Rotze, Ringelratz!