Are dreptate sau nu, e patria mea!

Colecție: Om * Idee * Societate

Titlu original: Rodinata mi - prava ili ne!

Traducător: Nicolae Moderau, Valentina Ristea

Copertă: Dan Stanciu

Anul apariției: 2002

Număr pagini: 416

Format: 16,5 x 23,5 cm, broşat

ISBN: 973-8356-29-6

Are dreptate sau nu, e patria mea!

Autor: Ivan Ilcev

Stoc epuizat
23,12 Lei

Comenzi telefonice:
021 222 25 36 / 0744 369 721
Interval orar: 9:00 - 17:00

  • Idei despre lumea noastră şi istoria ei, despre lumea care a fost şi este sau despre cea care ar fi putut fi. Pe firul acestor idei, omul cel ce gândeşte şi cel despre care se gândeşte, uneori în pace, niciodata împăcat.

    O monografie extrem de interesantă, ce urmăreşte dezvoltarea eforturilor de propagandă în politica externă a statelor balcanice pe parcursul unui secol a cărui istorie a determinat graniţele actuale. Sunt analizate încercările fiecaruia dintre aceste state de a atrage simpatia şi sprijinul opiniei publice şi guvernelor ţărilor occidentale în vederea afirmării lor ca state independente şi medierii conflictelor teritoriale din peninsula, începând din prima jumătate a secolului al XIX-lea, marcată puternic de trezirea conştiinţei naţionale a popoarelor aflate sub dominaţia unor mari imperii, şi până după primul război mondial, care a retrasat harta Europei. O mare parte a cărţii este dedicată României, la vremea aceea cea mai dezvoltată dintre ţările balcanice şi considerată adeseori un partener real de discuţie de către statele occidentale a căror voce conta în alcătuirea României moderne.

    Ivan Ilcev: Ideea acestei lucrări este destul de veche. Ca student, am făcut lucrarea de diploma pe tema politicii britanice în Balcani în timpul primului război mondial. Răscolind prin rafturile cu cataloage vechi ale Bibliotecii Naţionale "Sfinţii Kiril şi Metodii" şi ale Bibliotecii Universitare, am descoperit un lucru interesant şi surprinzător, şi anume că în anii din preajma războaielor din 1912 1918 la noi s-au publicat multe broşuri, dar şi cărţi mai groase în limbile engleză, franceză, germană, italiană şi rusă. În aceste cărţi unii dintre cei mai cunoscuţi istorici şi politicieni bulgari, precum şi mulţi autori cu nume puţin cunoscute pentru mine pe atunci se străduiau să explice cauzele care au determinat intrarea Bulgariei în război. După catastrofa de la Dobro Pole din primăvara anului 1918, în lunile în care s-a desfăşurat Conferinţa de pace de la Paris, aceştia au încercat să convingă opinia publică europeană de dreptatea cauzei Bulgariei. Era limpede că se punea o problemă de propagandă, şi nu de o propagandă dusă de una din ţările mari în Bulgaria, cum aş fi fost tentat să cred, ci dusă de Bulgaria în străinătate. Am vorbit despre descoperirea mea cu unul din asistenţii tineri la acea vreme, care era interesat să studieze aceeaşi perioadă cronologică. Acesta m-a încurajat. A văzut broşurile, a considerat că în ele se poate găsi material pentru un articol interesant şi mi-a spus că ar fi bine să continuu. După aceea, timp de câteva decenii, alte probleme au amânat temporar interesul meu pentru această temă, fără a reuşi însă să-l elimine complet. Adunam atent din diverse colecţii de arhiva pănă şi cele mai mici fragmente de material, care mi-au lărgit concepţia asupra temei. Am început să studiez şi bazele teoretice ale propagandei. Treptat, mi-am explicat unele momente importante. În primul rând, propaganda în politica externa a Bulgariei nu poate fi examinată ca un fenomen aparte, desprins şi izolat de propaganda altor ţări balcanice. Al doilea: că propaganda în timpul primului război mondial şi al Conferinţei de pace de la Paris este, dacă ne permitem o expresie extrem de mult folosită, doar vârful aisbergului. Pentru a-mi explica cum s-a ajuns la această explozie de propagandă activă a trebuit să mă întorc cu decenii în urmă, până la crearea primelor state independente în Balcani în epoca modernă. A treia problema a fost că puţini istorici şi-au arătat interesul pentru această temă. În timpul elaborării lucrării au apărut zeci de probleme suplimentare. Este peste puterile unui singur cercetător fie şi numai să le evidenţieze, darămite să le găsească şi soluţia. Cele mai importante au fost legate: de amplitudinea sau stabilitatea schimbătoare în înţelegerea esenţei intereselor naţionale ale diferitelor ţări balcanice, de mecanismele de influenţare a conştiinţei de masă, de rolul intelectualităţii şi mai ales al oamenilor de ştiinţă în crearea statelor moderne şi formularea obiectivelor lor politice, de crearea într-un timp uimitor de scurt a unor stereotipuri stabile în conştiinţa oamenilor de ştiinţă din toate ţările balcanice, stereotipuri care le-au permis nu numai să falsifice adevărul cu buna ştiinţă, cât mai ales să nu-şi pună întrebari incomode - întrebari de altfel normale în orice analiza ştiinţifică obiectivă; de imaginea ţărilor şi popoarelor balcanice şi opinia asupra politicii lor în Europa şi Statele Unite; de propaganda în politica externă ca o parte inseparabilă a obiectivelor de modernizare a ţărilor balcanice. Într-un fel sau altul, lucrarea s-a extins neverosimil faţă de planurile iniţiale, acum este în mâna cititorului şi acesta poate aprecia singur dacă n-ar fi fost mai bine să-l ascult pe asistentul tânăr de atunci şi să fi scris articolul propus de acesta.