„L-am descoperit pe Gigi Căciuleanu într-o seară, la televizor. Fragmente de dans şi de interviu intercalate. Înregistrări vechi şi noi, nostalgii şi planuri de viitor, poveşti. Nu am dormit prea mult în noaptea aceea. Am simţit că e o întâlnire, una dintre acele întâlniri care contează în viaţă. Dansatori şi coregrafi buni mai văzusem, oameni  fascinanţi  în interviuri de asemenea. Dar Gigi era altceva...

A trebuit să treacă timp şi să îl cunosc pe Gigi ca să înţeleg ce e atât de special la el. Gigi nu e prizonier al unui singur domeniu, precum cei mai mulţi dintre noi. Gigi nu e (doar) dansator sau coregraf, după cum nu e (doar) poet, profesor, teoretician sau matematician. Gigi trăieşte în mai multe lumi. Pentru Gigi nu există graniţe, pentru el dansul, muzica sau cuvântul sunt îngemănate, forme fluide ale exprimării, ale comunicării. Gigi priveşte în jur, vede şi «spune» despre toate în dans, în sunete sau în cuvânt. Şi pentru ca «spunerea» să fie limpede, Gigi se întoarce la esenţe, principii, «alfabete», mecanisme. Pune lumea într-o ordine pentru a o face inteligibilă şi comunicabilă.

Nu vă amăgiţi că veţi dansa ca Gigi dacă citiţi această carte. Dar nu vă refuzaţi plăcerea de a o citi, de a vă cufunda în cuvintele şi schiţele lui, de a-i înţelege alfabetul şi de a gândi ca el câteva clipe, urmărindu-i gândurile. Nu vă refuzaţi plăcerea de a vă îndrăgosti de dansul perpetuu din mintea lui. Şi aşteptaţi cu încredere momentul în care cineva va îndrăzni să desţelenească şi alte bogăţii dintr-un cufăr pe care Gigi îl poartă prin lume umplându-l cu fragmente de gânduri, cu poeme, cu idei, cu promisiuni…“

Răzvan Penescu

L-am vazut pe Gigi Caciuleanu dansand si m-a fascinat.

Oare de ce trebuie sa fie recunoscut in afara granitelor Romaniei mai intai si apoi sa ne gandim si noi ca e roman!