Pentru cercetările întreprinse asupra dezvoltării fascismului în perioada interbelică în Bazinul Dunării, majoritatea teoreticienilor s-au axat în principal pe materiale reprezentînd o singură perspectivă - materialul de arhivă german, pe de o parte, şi documentele contemporane, destul de sărace asupra mişcărilor de extremă dreaptă din perioada respectivă.
Odată cu permiterea accesului la materialele antebelice ale Foreign Office, s-a creat posibilitatea de a analiza pentru prima dată acest proces dintr-o perspectivă diferită, una nefascistă sau occidentală antifascistă şi de a urmări ritmul rapid în care statele mici din Europa de Est au aderat la extrema dreaptă, căzînd sub influenţa directă a Germaniei. În contrast cu materialul de arhivă german oficial, care prezintă o versiune cosmetizată a situaţiei, în concordanţă cu poziţia Berlinului, Wunschtraum, arhiva Foreign Office ne înfăţişează o perspectivă mai degrabă neutră şi profund obiectivă.
Prin urmare, rapoartele britanice asupra politicii şi diplomaţiei - chiar dacă nu sînt mai detaliate în comparaţie cu alte surse - reuşesc să alcătuiască un material capabil să reflecte realităţile vieţii politice din ţările de la Dunăre, de dinaintea celui de-al doilea război mondial, cu o mai mare acurateţe decît oricare altă arhivă de pînă acum; aceasta în ce priveşte mai ales cercurile conducătoare din România şi Ungaria şi, într-o mai mică măsură, pe cele din Cehia şi Slovacia de după München.
Rapoartele britanice conţin informaţii de primă mînă asupra opiniilor politice camuflate ale acestor lideri şi asupra motivaţiilor reale din spatele acţiunilor lor, aşa cum nu pot fi întîlnite în materialele provenind din alte surse.
Studiul de faţă are în vedere o arie geografică ce cuprinde doar România, Ungaria şi Cehoslovacia - mai exact, în cazul radicalismului de dreapta, doar Slovacia - dintre ţările spaţiului danubian. La mijlocul anilor '30, dar mai ales după 1936, răspîndirea doctrinelor radicale de dreapta a alterat rapid configuraţia vieţii politice din România, Ungaria şi Slovacia. În pragul celui de-al doilea război mondial, grupări precum Garda de Fier în România, Crucea cu Săgeţi în Ungaria şi partidul slovac al lui Hlinka se numărau printre cele mai radicale şi mai larg sprijinite mişcări de masă de extremă dreaptă din Europa.
În România, o aripă a extremei drepte a ajuns la putere încă din 1937. Guvernarea de scurtă durată Goga-Cuza a fost urmată de dictatura regală, instaurată în februarie 1938, dictatură oarecum mai moderată decît regimul naţional creştin, pronazist şi antisemit pe care l-a înlocuit, reuşind chiar să oprească pentru moment ascensiunea Gărzii de Fier; însă cu toate acestea, la o analiză finală, ea ne apare doar ca o etapă de tranziţie către o dictatură de tip nazist.
Lucrarea analizează, în principal, atitudinea diplomaţilor britanici şi a observatorilor din alte servicii guvernamentale, confruntaţi cu mişcările şi transformările mai sus menţionate. Trebuie, bineînţeles, făcută o distincţie clară între serviciul diplomatic şi guvern. Prin urmare, materialul citat şi analizat aici reflectă înainte de toate punctul de vedere al diplomaţilor britanici şi al reprezentanţilor diferitelor birouri guvernamentale din zonă, care nu este întotdeauna sau nu în mod necesar acelaşi cu al guvernului britanic. Pe lîngă serviciul diplomatic, strategia politică adoptată de Marea Britanie a fost influenţată şi de un număr de alţi factori, printre care politicile interne de partid, atitudinea factorilor responsabili cu apărarea, a serviciului colonial, influenţa organizaţiilor evreieşti asupra cercurilor guvernamentale etc.

Bela Vago, Profesor Emerit de Istorie la University of Haifa, a scris şi a editat numeroase studii şi articole în publicaţii de specialitate sau lucrări colective. Tema sa predilectă o reprezintă Holocaustul şi situaţia evreilor din Europa Centrală şi de Est, insistînd asupra situaţiei evreilor din Ungaria, Cehoslovacia şi România.
Printre cele mai cunoscute lucări ale sale se numără: The Holocaust in Hungary 40 Years Later, 1986 (coeditor Randolph Braham); Jews and Non-Jews in Eastern Europe 1918-1945 (coeditor George Lachmann Mosse), Wiley, New York, 1974; Jewish Assimilation in Modern Times, Westview Press, Boulder, 1979.
Dintre articolele sale amintim: "Popular Front in the Balkans: Failure in Hungary and Rumania", în Journal of Contemporary History, vol. V, nr. 3, 1970; "The Jewish Vote in Rumania between the two World Wars", în Jewish Journal of Sociology, decembrie 1972; "Fascism in Eastern Europe", în Fascism: a Reader's Guide, Berkeley and Los Angeles, 1976; "An Anti-Jewish Distortion of History", în Soviet Jewish Affairs, nr. 3, 1981; "Le Second Diktat de Vienne: Les Preliminaires", în East European Quarterly, II:4, 1969.