„Femeile sunt târfe ucigaşe, Max, sunt maimuţe rebegite de frig care se uită în zare dintr-un copac bolnav, prinţese care te caută în întuneric, plângând, atente la cuvinte pe care nu le vor putea rosti niciodată. Trăim în echivoc şi în echivoc ne planificăm ciclul vieţii“, spune personajul (o ucigaşă, o târfă sau amândouă la un loc) povestirii care dă titlul acestui volum. Ultimele amurguri pe pământ povesteşte despre o călătorie la Acapulco devenită, încetul cu încetul, o coborâre în infern. În Dentistul ni se relatează povestea unui adolescent misterios şi a doi adulţi care îl privesc de pe marginea unei prăpăstii. În Buba avem de-a face cu istoria fotbalului în trei episoade: cel al unui fotbalist american, cel al unui fotbalist african şi cel al unuia spaniol, alături de surprinzătoarea poveste a echipei acestora, echipă care ar putea foarte bine să fie FC Barcelona. În Carnet de bal ni se oferă 69 de motive pentru a nu vorbi despre Pablo Neruda. În Prefigurarea lui Lalo Cura ne adâncim într-o poveste despre traficanţi de droguri şi regizori de filme porno, iar Fotografii, una dintre ultimele povestiri din volum, ni-l readuce pe Arturo Belano, protagonistul romanului Los detectives salvajes.

„Aşa este literatura lui Bolaño. Şi aşa va continua să fie: o viitură în care cântă bestii pline de lirism şi gândesc creierele cele mai exacte. Iar eu scriu aceste rânduri în după-amiaza zilei de marţi, după ce tocmai am fost sunat şi mi s-a comunicat moartea lui. Jos, în stradă, într-o cabină telefonică, un om loveşte şi urlă în telefon: Spune-mi ceva! Nu-i răspunde nimeni. O scenă clasică dintr-o carte de Bolaño. Un ultim şi sublim omagiu pe care realitatea îl aduce ficţiunilor sale.“

Rodrigo Fresán