|
Grafica portret Ștefan Niculescu: Amelia Mociulschi, artist plastic
Ștefan Niculescu ne-a lăsat o moștenire deosebit de prețioasă, atât ca autor al unor capodopere unanim apreciate în țară și în străinătate, cât și ca un valoros muzicolog și exeget al creației enesciene. Contribuțiile sale în domenii atât de specifice, cum ar fi heterofonia (unde intră în polemică cu Boulez) sau heteromorfia, se traduc în pagini muzicale de o excepțională valoare și originalitate.
Mult apreciat de personalități de talia lui Ligeti, cu care a dialogat de la egal la egal, prezent în marile concerte și festivaluri internaționale, precum și în cataloagele unor prestigioase edituri străine și, bineînțeles, românești, Niculescu a fost și acel extraordinar profesor care a îndrumat multe generații de viitori compozitori, printre care și pe autorul acestei cărți.
Continuând „filonul bizantin“, ultima sa capodoperă, Recviemul Românesc „Pomenire“, avea să fie, ca și la Mozart, premoniția propriei treceri în lumea veșniciei pe care, oricum, creația sa i-o asigurase.
Acad. Cornel Țăranu
Descendent dintr-o familie aristocratică, naturalizată în România la începutul secolului al XIX-lea, Adrian Mociulschi este absolvent al Academiei de Muzică din București la clasa de compoziție a regretatului academician Ștefan Niculescu (1997) și al Institutului Teologic Romano-Catolic din București, unde a studiat istoria filosofiei cu academicianul Gheorghe Vlăduțescu (2005). A dobândit ulterior diplomele de studii aprofundate (Universitatea de Muzică din București, 1998) și de masterat (Institutul Teologic Romano-Catolic din București, 2007). Din 2006 i se conferă titlul academic de doctor în muzică, cu distincție (cum laude). Debutul editorial, prin Institució Alfons al Magnàniam din Valencia, l-a constituit lucrarea intitulată Cuarteto de Cuerdas (2001), distinsă cu „Premio Presidente Disputacion de Valencia“. În prezent, Adrian Mociulschi profesează ca lector universitar la catedra de compoziție din cadrul Universității Naționale de Muzică din București, îmbinând activitatea de cercetare muzicologica (în ramura esteticii muzicale) cu practica de compoziție. Lucrarea de față se constituie într-o monografie dedicată unui compozitor emblematic al secolului XX, laureat al Premiului Herder al Universității din Viena, prin prisma căruia tânărul autor încearcă să restituie, într-o manieră eseistică, o viziune asupra Maestrului, prin consonanțele și disonanțele care definesc un posibil tot unitar.
|