Andrei Pleşu: Unul din semnele bătrâneţii este, se ştie, obnubilarea crescândă faţă de discursul tinerilor. Aşa stând lucrurile, trebuie să spun că Adrian Cioroianu mă face să mă simt tânăr. În ciuda diferenţei de vârstă, percepe exact mizeria aluvionară a generaţiei mele şi mă ajută să percep, la rândul meu, unghiul de vedere al congenerilor săi, mai liberi faţă de trecut decât mine. E bine plasat pentru a fi simultan un martor al regimului comunist şi un critic nepătimaş al lui. Avem nevoie de această "tranziţie" istorică, de categoria acelora pe care Cioroianu îi numeşte "nici prea tineri, nici prea bătrâni copii ai crizei. (...) Adrian Cioroianu a venit la Dilema după plecarea mea (...). Prin urmare, nu l-am cunoscut pe autorul volumului de faţă decât târziu, citindu-l, televăzându-l, auzind una sau alta din gura târgului. Mai toată lumea îi recunoaşte calităţile, chiar dacă se percep, uneori, şi tradiţionalele mormăieli autohtone, vigilente ori de câte ori cineva iese din rând. Tânărul istoric furnizează suficiente motive de iritare: e harnic, se bucură deja de o anumită notorietate, e prezent cu aplomb pe scena publică, e un bun administrator al carierei proprii şi, în plus, arată bine. E citit, fără să alunece în răzgâiala livrescă, e spontan, suculent, prompt în replică, dar niciodată grosolan sau resentimentar. Calmul social şi stilistic e una din marile lui virtuţi. L-am văzut rezistând tenace şi tonic dinaintea unor interlocutori irespirabili. Citiţi, spre ilustrare, textul despre Sorin Mitu, scris, după mărturisirea autorului, "la nervi". E civilizat până la centimă. Paginile care urmează sunt o foarte potrivită combinaţie de realism şi imaginaţie. Accidentul trăit se împacă perfect cu excursul bibliografic, imediatul se desfăşoară pe un fundal de reflexivitate rezonabilă, spiritul de observaţie lasă mereu loc surprizelor asociative, umorului, divagaţiei destinse. Neaşteptate la un istoric (predestinat, în principiu, să cultive compoziţia epopeică şi fraza cât pagina), sunt opţiunea pentru genul scurt, seducţia titlurilor, lipsa, foarte igienică, a oricărui patos. Cititorul va avea parte de câteva piese de virtuozitate: Guma za zvakanje, Ei fac sifon din toată Cola lumii, Actriţa şi sălbaticii, Kent cu K de la Kosovo, Omul care a salvat socialismul (şi nu ştie) etc.

Adrian Cioroianu s-a născut la Craiova în 1967. M.A. în Istorie la Universitatea din Bucureşti şi la Universitatea Laval din Québec, Canada. În prezent, lector universitar la Facultatea de Istorie din Bucureşti, unde susţine cursurile de Sovietizare a României şi Intelectuali şi societate în România postbelică. Redactor al revistelor Dilema şi Sfera politicii. Coautor (alături de Stelian Brezeanu, Mihai Retegan ş.a.) al Manualului de Istorie pentru clasa a XII-a, Ed. RAO, Bucureşti, 1999, 2000. Coautor (alături de Lucian Boia şi Tom Sandqvist) al volumului Archive of Pain / Arhiva Durerii (o introducere în istoria comunismului românesc), ediţie bilingvă engleză–română, Ed. Pionier Press, Stockholm, 2000.