Emil Manu: Necesitatea unui studiu complet asupra revistelor româneşti de poezie nu e numai o problemă de istorie literară. Autorul acestei cărţi adună pentru întâia oară din neantul colecţiilor de reviste datele necesare unei prezentări istorice, dar şi fişele de temperatură ale unor epoci, cu entuziasmul şi melancolia lor, încercând să descifreze o istorie a poeziei româneşti, privită din interiorul unor organisme intime ale poeziei ca artă. Desigur, marea istorie a poeziei e istoria creaţiilor apărute în volume, e comentariul legat de personalitatea creatorilor. Istoria revistelor de poezie nu coincide cu istoria poeziei, dar o explică în unele din articulaţiile ei. Acest scop l-a urmărit lucrarea noastră, cercetare pe care, funcţional, o încadrăm, cum e şi firesc, mai mult în istoria literaturii, decât în istoria presei literare.Descifrând o istorie a sensibilităţilor şi a contextelor sociale şi politice în care ele se formează şi se dezvoltă, urmărind conflictele şi armoniile dintre generaţii, căutând itinerariile publicisticii poetice româneşti, încercăm prin studiul de faţă o prezentare exhaustivă a revistelor noastre de poezie. Vom fi recunoscători tuturor poeţilor şi cercetătorilor ce ne vor semnala reviste de poezie neştiute de noi, neaflate în bibliotecile publice. În paginile ce urmează am prezentat revistele de poezie în funcţie de importanţa lor estetică şi de talentul colaboratorilor. În comentariul nostru ne-am oprit numai asupra poemelor ce ni s-au părut valoroase şi asupra ideilor novatoare. S-ar putea ca multe reviste, care formal nu se încadrează în categoria studiată de noi, să fi contribuit mai mult la dezvoltarea specifică a poeziei româneşti (ne gândim la marile reviste literare) sau la modernizarea ei (revistele simboliste şi mai ales cele avangardiste), dar rigorile acestui studiu ne-au cerut să rămânem la prezentarea şi cercetarea revistelor care au publicat şi comentat numai poezie. Cartea noastră încearcă în subsidiar nu să pledeze pentru poetizarea poeziei, ci să reabiliteze poezia ca voluptate estetică, demonstrând că expresia poetică e comunicabilă în mod fatal, chiar în subiectivismul ei nelimitat.

Emil Manu (pe numele de acasă Emil Cismarescu) s-a născut la 9 octombrie 1922 în satul Manu, comuna Isvoral, (azi comuna Tâmna), judeţul Mehedinţi. Părinţii: Ion şi Ioana Cismarescu, ţărani. A urmat cursurile şcolii primare în satul natal între 1929 şi 1934 şi pe cele liceale la Liceul "Traian" din Drobeta-Turnu Severin, între 1934 şi 1942. Între 1942 şi 1946, urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie şi, paralel, cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti. Între 15 august 1944 şi 1 mai 1945 este elev la Şcoala de ofiţeri Rezervă Infanterie Arad. În iunie 1973 îşi susţine doctoratul în Filologie cu teza Ion Minulescu şi conştiinţa simbolismului românesc. Funcţionează ca profesor secundar la Baia de Arama şi Drobeta-Turnu Severin între 1947 şi 1954. În 1955 este chemat şi numit cercetător şi secretar ştiinţific la Societatea de Ştiinţe filologice din Bucureşti. În 1958 este arestat, judecat şi condamnat pentru delictul de "huliganism" politic şi "uneltire" contra orânduirii socialiste. Între 1958 şi 1962, este deţinut la închisorile Jilava şi Peninsula (vestitul lagăr de muncă forţată). După eliberarea din închisoare, lucrează ca muncitor necalificat pe un şantier de construcţii. În 1964 este numit, la cerere, redactor-documentarist la Editura Muzicală, iar în 1967 este încadrat, prin concurs, la Institutul de istorie şi teorie literară "G. Călinescu" din Bucureşti, unde funcţionează ca cercetător ştiinţific până în 1982, când se pensionează. Este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. Veteran de război cu gradul de maior. Este căsătorit şi are 3 copii, toţi trei medici. De acelaşi autor - Poezie: Incunabule, EPL, 1969; Ceremonia faianţelor, Ed. Eminescu, 1971; Ora magnoliilor, Ed. Eminescu, 1975; Ultima corabie cu pânză, Ed. Ion Creanga, 1976; Vesperalia, Ed. Eminescu, 1980; Ora reveriilor, Ed. Eminescu, 1989. - Proza: Mica eroica, Ed. Militară, 1970; Roza vânturilor, jurnal de călătorie, Ed. Sport-Turism, 1979; Poveştile de la ora şapte, Ed. Ion Creangă, 1983; Spaţiu etern, jurnal de călătorie, Ed. Sport-Turism, 1985; Infernurile noastre (jurnal de detenţie), Ed. Crater, 1995; Galaxia Eros, roman, Galaţi, Ed. Porto-Franco, 1997; - Critică şi istorie literară: Traian Demetrescu, monografie, Societatea de Ştiinţe filologice, 1955; Prolegomene argheziene, EPL, 1968; Reviste româneşti de poezie, Ed. Academiei, 1972; Sinteze şi antisinteze literare, Ed. Dacia, 1975; Arghezi, contemporanul nostru, Ed. Albatros, 1977; Eseu despre generaţia războiului, Ed. Cartea Românească, 1978; Ion Minulescu şi conştiinţa simbolismului românesc, Ed. Minerva, 1981; Sensuri moderne şi contemporane, Ed. Eminescu, 1982; Dimitrie Stelaru, monografie, Ed. Cartea Românească, 1984; Cafeneaua literară, Ed. Saeculum, I.O., 1997; - Critică şi istorie literară în colaborare: Metodologia criticii şi istoriei literare, Ed. Academiei, 1969; Probleme de literatură comparată şi sociologie literară, Ed. Academiei, 1970; Temelii folclorice şi orizont european, Ed. Academiei, 1971; Istoria şi teoria comparatismului românesc, Ed. Academiei, 1972; Literatură română contemporană, I, Poezie, Ed. Academiei, 1980; Roman in Gesprah, Leipzig, 1982; Literatur Rumaniens 1944-1980, Berlin, 1983 - Ediţii critice: Ion Minulescu, Tudor Arghezi, V. Demetrius, Ion Caraion - Traduceri: Rainer Maria Rilke - Rodin; Eminescu în timp şi spaţiu, Ed. Doina, 2000, Medalia comemorativă a 150 de ani de la naşterea lui M. Eminescu. - Distincţii: Medalia de participant la cel de-al doilea război mondial, veteran de război; Premiul special al juriului Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate, 2000.