Această lucrare nu intenţionează să repună în circulaţie un nume, pentru că Ion Minulescu este încă un scriitor actual, ci, dacă termenul nu devine paradoxal, să detaşeze sau, mai exact, să disocieze itinerariile vieţii şi operei minulesciene.

Tudor Vianu: Ion Minulescu a fost unul din poeţii populari, în multe înţelesuri ale cuvântului, din primele patru decenii ale veacului nostru; un trubadur care, evident, nu cutreiera drumurile mari cu viela atârnată de gât, nu se oprea în locuri de adunare a oamenilor şi prin castele, ca înaintaşii lui din alte vremuri şi alte ţări. În mişcarea de înnoire a poeziei româneşti, Ion Minulescu a jucat un rol de frunte. A fost, mai întâi, un poet urban, o specie destul de rară în ambianţa lui literară. A cântat peisajul oraşelor, cu străzile, cu clădirile şi vehiculele lor, cu furnicarul lor omenesc, cu micile şi marile lor tragedii. A fost un poet al mării. Înainte de Minulescu, marea a fost puţin cîntată în poezia românească.
Prin Minulescu s-a produs depăşirea cadrului cam îngust, cam provincial al poeziei din vremea lui. Poetul a fost stăpânit de gustul exoticului, al civilizaţiei şi al modernului.

Emil Manu (pe numele de acasă Emil Cismarescu) s-a născut la 9 octombrie 1922 în satul Manu, comuna Isvoral, (azi comuna Tâmna), judeţul Mehedinţi. Părinţii: Ion şi Ioana Cismarescu, ţărani. A urmat cursurile şcolii primare în satul natal între 1929 şi 1934 şi pe cele liceale la Liceul "Traian" din Drobeta-Turnu Severin, între 1934 şi 1942. Între 1942 şi 1946, urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie şi, paralel, cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti. Între 15 august 1944 şi 1 mai 1945 este elev la Şcoala de ofiţeri Rezervă Infanterie Arad. În iunie 1973 îşi susţine doctoratul în Filologie cu teza Ion Minulescu şi conştiinţa simbolismului românesc. Funcţionează ca profesor secundar la Baia de Arama şi Drobeta-Turnu Severin între 1947 şi 1954. În 1955 este chemat şi numit cercetător şi secretar ştiinţific la Societatea de Ştiinţe filologice din Bucureşti. În 1958 este arestat, judecat şi condamnat pentru delictul de "huliganism" politic şi "uneltire" contra orânduirii socialiste. Între 1958 şi 1962, este deţinut la închisorile Jilava şi Peninsula (vestitul lagăr de muncă forţată). După eliberarea din închisoare, lucrează ca muncitor necalificat pe un şantier de construcţii. În 1964 este numit, la cerere, redactor-documentarist la Editura Muzicală, iar în 1967 este încadrat, prin concurs, la Institutul de istorie şi teorie literară "G. Călinescu" din Bucureşti, unde funcţionează ca cercetător ştiinţific până în 1982, când se pensionează. Este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. Veteran de război cu gradul de maior. Este căsătorit şi are 3 copii, toţi trei medici. De acelaşi autor • Poezie: Incunabule, EPL, 1969; Ceremonia faianţelor, Ed. Eminescu, 1971; Ora magnoliilor, Ed. Eminescu, 1975; Ultima corabie cu pânză, Ed. Ion Creanga, 1976; Vesperalia, Ed. Eminescu, 1980; Ora reveriilor, Ed. Eminescu, 1989. • Proza: Mica eroica, Ed. Militară, 1970; Roza vânturilor, jurnal de călătorie, Ed. Sport-Turism, 1979; Poveştile de la ora şapte, Ed. Ion Creangă, 1983; Spaţiu etern, jurnal de călătorie, Ed. Sport-Turism, 1985; Infernurile noastre (jurnal de detenţie), Ed. Crater, 1995; Galaxia Eros, roman, Galaţi, Ed. Porto-Franco, 1997; • Critică şi istorie literară: Traian Demetrescu, monografie, Societatea de Ştiinţe filologice, 1955; Prolegomene argheziene, EPL, 1968; Reviste româneşti de poezie, Ed. Academiei, 1972; Sinteze şi antisinteze literare, Ed. Dacia, 1975; Arghezi, contemporanul nostru, Ed. Albatros, 1977; Eseu despre generaţia războiului, Ed. Cartea Românească, 1978; Ion Minulescu şi conştiinţa simbolismului românesc, Ed. Minerva, 1981; Sensuri moderne şi contemporane, Ed. Eminescu, 1982; Dimitrie Stelaru, monografie, Ed. Cartea Românească, 1984; Cafeneaua literară, Ed. Saeculum, I.O., 1997; • Critică şi istorie literară în colaborare: Metodologia criticii şi istoriei literare, Ed. Academiei, 1969; Probleme de literatură comparată şi sociologie literară, Ed. Academiei, 1970; Temelii folclorice şi orizont european, Ed. Academiei, 1971; Istoria şi teoria comparatismului românesc, Ed. Academiei, 1972; Literatură română contemporană, I, Poezie, Ed. Academiei, 1980; Roman in Gesprah, Leipzig, 1982; Literatur Rumaniens 1944–1980, Berlin, 1983 • Ediţii critice: Ion Minulescu, Tudor Arghezi, V. Demetrius, Ion Caraion • Traduceri: Rainer Maria Rilke - Rodin; Eminescu în timp şi spaţiu, Ed. Doina, 2000, Medalia comemorativă a 150 de ani de la naşterea lui M. Eminescu. • Distincţii: Medalia de participant la cel de-al doilea război mondial, veteran de război; Premiul special al juriului Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate, 2000.