|
„Viața-memoria-istoria ca un tren… Pagină cu pagină, cuvânt după cuvânt, vrei să rămâi în captivitate. E adevărat că nici nu poți coborî, nu încă. Uneori te sufocă istoriile sale și de-abia aștepți o haltă, undeva, prin vreo altă amintire, numai să poți respira un pic.
Cât să încerci să te pui în pielea acestei vieți-memorii-istorii.
De ce nu este iubit omul acesta? Dar cum ar putea fi, știind să ofere atâta iubire, fără să-i pese dacă o acceptăm? Și, dacă? (Așa m-ar întreba Paul Goma…)
Asta o fi ultima haltă? Adam&Eva. Privește fiecare pierdut spre halta care (încă) nu i s-a arătat.
Și tu? La ultimul rând din Adameva. Parcă nostalgia începuturilor, poate sfâșierile altui început…
O carte ca viața și ca moartea. Acum o putem citi pe următoarea.“
Flori Bălănescu
…Și parcă m-aș afla în camera de liberare — cu cartea asta. În așteptarea plecării, dar încă nu azi: poate mâine. Bucurie a plecării, vinovăție că plec eu, ceilalți rămân… Aer de sfârșit de ceva — pentru mine, dar cum eu sânt buricul lumii, centrul a toate câte există și se petrec…
Ca și în camera de liberare, în preziua liberării, azi e ultima zi cu program întreg: ultima plimbare, ultimul prânz, are să fie ultima cină, urmată de ultima noapte. Ziua în care mai acut, mai aproape de realitate, îți spui: Da, mă liberez, Da, mă întorc acasă, la ai mei însă, în afară de mama-tata, cum am să-i găsesc pe prieteni, pe iubite?; am să pot re-face ori face din nou prietenii — ca aici, la închisoare?
Exagerez, blasfemiez, apropiind sfârșitul unei cărți de o liberare din pușcărie. Dar dacă așa o simt eu — în legătură cu această carte?
La urma urmei, e mai bine așa. Pe mâine.
...
Iată-mă în mâine.
Mă liberez și din această carte.
Am pornit-o în 9 martie, o opresc în 11 iunie — trei luni și două zile.
Am petrecut bine împreună. Am învățat acest adevăr: o astfel de carte se scrie o dată într-o viață de scriitor de cărți. O carte ca asta nu este ca iubirea trupească — simulacru de moarte pre-moarte călcînd — ci moartea.
Iar după ce mori (o dată!) nu mai poți fi viu, oricât ai fi de ardelean.
Salut! Ne vedem pe lumea cealaltă!
|