100 de minuni din miere

Colecție: 100 de minuni

Traducător: Pakó Irén

Copertă: originală

Anul apariției: 2004

Număr pagini: 80

Format: 14 x 20 cm, broşat

ISBN: 973-669-064-4

100 de minuni din miere

Autor: * * *

Stoc epuizat
6,74 Lei

Comenzi telefonice:
021 222 25 36 / 0744 369 721
Interval orar: 9:00 - 17:00
  • Fiecărui urs îi place mierea - şi copiii de grădiniţă ştiu acest lucru. Şi nouă, oamenilor mari, ne place, deci urşii nu sunt singurii care se pricep la miere. Strămoşii noştri au fost morţi după această delicatesă, şi încercau să ajungă la ea chiar cu riscul vieţii. Se căţărau în copaci la mare înălţime ca să ajungă la comoara fluidă aurie, sclipitoare, ascunsă în scorburile albinelor sălbatice. Aşa procedează de fapt şi în zilele noastre unii băştinaşi care trăiesc în ţinuturile mai îndepărtate de lumea civilizată. Noi, norocoşii, însă, care deja ne-am născut într-o altă lume, nu ne expunem unui astfel de pericol. Sigur, nu pentru că am renunţat la miere - ba chiar noi consumăm cu mult mai multă - ci pentru că o putem cumpăra gata ambalată din magazine.
    Ce este aşa deosebit de bun la miere? - ar întreba un extraterestru, fiindcă ar trebui să fie cineva chiar cel puţin marţian ca să nu ştie acest lucru. Că e dulce! - ar răspunde rapid oricare copil de grădiniţă. Şi cu aceasta am şi ajuns la temă, fiindcă de-a lungul evoluţiei au devenit atractive acele gusturi naturale, care sunt importante din punct de vedere al alimentaţiei. Ceea ce e dulce, este bun, fiindcă are mult zahăr, şi zahăr mult înseamnă energie multă, deci substanţă nutritivă. Dacă am consuma miere cât să umplem căuşul palmelor, am obţine atâta energie câtă există într-un kilogram şi jumătate de zmeură. Să ne închipuim cât ar trebui să ne aplecăm şi să ne chinuim până să adunăm atâtea boabe mari, frumoase (fiindcă numai soiurile selectate aduc rod bogat, nu şi cele care cresc la întâmplare în tufe sălbatice în natură).
    Sigur, mierea nu s-a consumat ca atare de-a lungul veacurilor, ci s-a folosit mai ales pentru a drege mâncarea. Până în anul 1747 (când s-a început cultivarea sfeclei de zahăr) cel mai important îndulcitor a fost mierea. Mierea este nu numai dulce, ci şi parfumată, şi din această cauză zahărul nu i-a luat de tot locul în bucătărie. Preparatele cu miere sunt deosebit de fragede, gustoase şi aromate. Turtă dulce, pogăcele cu miere, prăjitură cu miere, halviţă - numai pomenind de ele simţi dulceaţa lor în gură, aşa-i?
    Să nu credem, însă, că mierea e bună numai la îndulcirea prăjiturilor şi a dulciurilor! Cu miere se prepară cărnuri fierte sau fripturi, diferite mâncăruri cu carne, sosuri, băuturi.
    În această culegere - care nu este nicidecum completă - am încercat să vă dăm o imagine despre diversitatea preparatelor cu miere. Zumzăiţi în jurul reţetelor şi adunaţi din ele pe gustul şi spre bucuria dumneavoastră şi a familiei dumneavoastră.